Cât de periculoasă este mușcătura păianjenului pustnic maro? Există această specie în România?

Păianjenul vioară (Loxosceles reclusa), cunoscut în limbaj popular sub numele de păianjen pustnic maro sau păianjen violonist, este o specie ce s-a făcut remarcată prin reputația sa periculoasă. Există acesta în România și cât de periculos este, află în rândurile următoare.

Numele i se datorează desenului distinctiv în formă de vioară, vizibil pe partea dorsală a cefalotoraxului. Deși, în mod obișnuit, nu are un comportament agresiv și evită contactul direct cu oamenii, mușcătura sa poate deveni o problemă medicală serioasă atunci când nu este tratată corespunzător și la timp. Există această specie de păianjen pustnic maro în România? Află în rândurile următoare.

Păianjen pustnic maro

Un caz recent petrecut în Italia a atras din nou atenția asupra acestui păianjen. Un tânăr de 23 de ani a murit după ce a fost mușcat de un păianjen vioară, conform relatărilor agenției Ansa, acesta fiind al doilea deces înregistrat pe peninsulă în vara anului 2024. Autoritățile au confirmat că este vorba despre al doilea incident fatal provocat de această specie într-un interval scurt, fapt ce ridică semne de întrebare legate de prezența și răspândirea ei în zone unde, până nu demult, era rar întâlnită.

Din punct de vedere fizic, păianjenul vioară are un corp de mici dimensiuni, ce variază între șapte și douăzeci de milimetri, și picioare lungi și fragile. Culoarea corpului poate fi maro deschis sau maro închis, iar desenul în formă de vioară îl face ușor de recunoscut pentru cei familiarizați cu această specie. Habitatul său preferat îl constituie spațiile întunecoase și ferite de priviri: subsoluri, dulapuri, colțuri de casă, grămezi de lemne sau mobilier vechi. De obicei întâlnit în zonele sudice ale Statelor Unite, precum și în anumite regiuni ale Asiei, păianjenul a fost identificat în ultimii ani și în spațiul mediteranean european, ceea ce explică apariția unor cazuri grave în Italia. Este o specie nocturnă, retrasă, care rareori atacă spontan, însă poate mușca dacă este atins accidental sau se simte amenințată.

Ceea ce îl face periculos nu este mărimea sa redusă, ci veninul cu efect necrozant. Substanța injectată prin mușcătură conține enzime capabile să distrugă celulele și țesuturile din zona afectată. Rezultatul poate fi apariția unei răni deschise, greu de vindecat, care, în anumite cazuri, necesită intervenție chirurgicală. La început, victima poate simți doar o durere localizată, însoțită de mâncărime și umflare, dar în câteva ore apar roșeața și inflamația, urmate de leziuni necrotice vizibile. Pe lângă simptomele locale, pot apărea și manifestări generale precum febră, frisoane sau stări de greață, semn al unei reacții sistemice la toxinele din venin.

Cât de periculoasă este mușcătura sa

Deși cele mai multe mușcături nu se soldează cu deces, complicațiile pot fi dramatice, mai ales pentru persoanele vulnerabile: copii, vârstnici sau indivizi cu sistem imunitar slăbit. În situații extreme, toxinele pot afecta rinichii și pot declanșa insuficiență renală acută. În lipsa tratamentului rapid, consecințele pot deveni ireversibile. De-a lungul timpului, presa internațională a relatat mai multe episoade tragice asociate acestui păianjen, ceea ce demonstrează că vigilența și recunoașterea timpurie a mușcăturii sunt esențiale. Unele victime, în special tineri, au întârziat să meargă la medic deoarece au confundat mușcătura cu o simplă ciupitură de țânțar, iar acest lucru s-a dovedit fatal.

Prevenirea este întotdeauna cea mai bună strategie. Menținerea spațiilor de locuit curate și aerisite, verificarea regulată a pivnițelor, a colțurilor întunecoase sau a grămezilor de lemne poate reduce riscul întâlnirii cu un astfel de păianjen. Atunci când se lucrează în zone potențial infestate, mănușile și hainele de protecție devin esențiale. De asemenea, fisurile și crăpăturile prin care păianjenii ar putea intra în casă trebuie sigilate. În cazul unei mușcături suspecte, consultul medical nu trebuie amânat, deoarece doar un diagnostic rapid și un tratament adecvat pot limita extinderea necrozei și pot preveni complicațiile sistemice.

Chiar dacă nu există metode care să garanteze eliminarea completă a păianjenilor, anumite plante aromatice sunt cunoscute pentru efectul lor de respingere a insectelor și arahnidelor. Lavanda, menta, eucaliptul, busuiocul sau rozmarinul, fie cultivate în grădină, fie folosite sub formă de uleiuri esențiale, pot contribui la descurajarea pătrunderii acestor viețuitoare în locuințe. Nu reprezintă o soluție absolută, dar, în combinație cu igiena și vigilența, pot deveni un aliat util.

Prin urmare, păianjenul pustnic maro rămâne un simbol al discreției periculoase din lumea naturală: mic, aparent inofensiv, dar capabil să declanșeze urmări dramatice.