Curtea Constituțională a României (CCR) a declarat neconstituționale mai multe prevederi dintr-o lege care urmărește înăsprirea măsurilor aplicate copiilor sub 14 ani care comit fapte penale. Judecătorii au respins obligativitatea plasării acestora în centre specializate în anumite situații, precum și o serie de dispoziții referitoare la sancționarea părinților. În schimb, consilierea psihologică a minorilor poate fi impusă de instanță chiar și fără acordul părinților.
Decizia a fost luată după ce președintele Nicușor Dan a sesizat Curtea Constituțională, contestând mai multe articole ale actului normativ, potrivit Mediafax.
Plasarea copiilor în centre specializate, contestată de CCR
Modificările aduse Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului au fost concepute pentru a introduce măsuri mai ferme în cazul minorilor care comit fapte penale înainte de a împlini 14 ani, vârsta de la care începe, în anumite condiții, răspunderea penală.
Printre prevederile proiectului s-a numărat plasarea obligatorie în centre specializate a copiilor care săvârșesc fapte cu violență.
CCR a considerat însă că formularea „faptă cu violență” nu este suficient de clară pentru a stabili exact în ce situații ar trebui aplicată această măsură. În opinia judecătorilor, lipsa unor criterii precise poate conduce la interpretări diferite și face ca aplicarea legii să fie imprevizibilă.
Curtea nu a declarat neconstituțională, în sine, plasarea minorilor în servicii rezidențiale specializate. O astfel de măsură poate fi dispusă în condițiile prevăzute de lege, având caracter de protecție socială, nu de pedeapsă penală.
Scopul plasamentului este să asigure copilului găzduire, îngrijire, educație, recuperare și sprijin pentru reintegrarea în societate.
Consilierea psihologică poate fi impusă fără acordul părinților
Unul dintre punctele importante ale deciziei privește participarea copiilor sub 14 ani la programe speciale de consiliere psihologică.
CCR a stabilit că instanța poate dispune această măsură chiar dacă părinții sau reprezentanții legali refuză să își dea acordul. Judecătorii au apreciat că intervenția urmărește interesul superior al copilului și nu reprezintă, prin ea însăși, o încălcare nejustificată a drepturilor părintești.
Părinții pot fi ascultați în cadrul procedurii judiciare, însă opoziția lor nu poate împiedica automat aplicarea unei măsuri dispuse de instanță.
Astfel, posibilitatea consilierii psihologice fără acordul familiei a fost menținută, în pofida criticilor formulate de președintele României.
De ce au fost declarate neconstituționale sancțiunile pentru părinți
Legea prevedea sancționarea părinților copiilor sub 14 ani care comit fapte penale dacă aceștia nu respectau obligația de a participa la programele speciale de consiliere psihologică. În forma contestată, aceeași faptă putea atrage atât răspunderea penală, cât și răspunderea contravențională.
Judecătorii constituționali au identificat o problemă de claritate și previzibilitate: actul normativ nu delimita suficient de precis situațiile în care se aplica fiecare tip de răspundere.
În plus, folosirea neuniformă a termenilor „părinți” și „reprezentantul legal” putea crea confuzii cu privire la persoanele obligate să respecte măsurile prevăzute de lege.
Din aceste motive, prevederile contestate nu au trecut controlul de constituționalitate în forma adoptată de Parlament.
CCR a identificat și o problemă privind răspunderea penală a minorilor
O altă deficiență semnalată de Curte vizează dispozițiile referitoare la infracțiunea de nerespectare a unei hotărâri judecătorești.
Potrivit judecătorilor, formularea folosită în lege putea permite o interpretare potrivit căreia un copil sub 14 ani ar putea fi tras la răspundere penală pentru încălcarea unei obligații stabilite de instanță.
O asemenea interpretare este incompatibilă cu prevederile Codului penal, care stabilesc că minorii care nu au împlinit 14 ani nu răspund penal.
Curtea a subliniat astfel necesitatea unor dispoziții clare, care să nu intre în contradicție cu regulile generale privind răspunderea penală.
Cum a ajuns legea în fața Curții Constituționale
Proiectul a fost inițiat de 14 deputați, dintre care 13 de la PNL și unul de la PSD. Printre inițiatori s-au numărat Raluca Turcan, Gabriel Andronache, Florin Roman, Bogdan Huțucă și Voicu Vușcan.
Deși Senatul a respins inițial proiectul, Camera Deputaților, în calitate de for decizional, l-a adoptat la 29 aprilie 2026. Votul a fost de 277 pentru, două împotrivă și 13 abțineri.
Actul normativ a fost trimis președintelui Nicușor Dan pentru promulgare la 11 mai 2026. Pe 28 mai, șeful statului a sesizat CCR, contestând mai multe aspecte ale legii.
Printre obiecțiile președintelui s-au numărat posibilitatea aplicării simultane a sancțiunilor penale și contravenționale părinților, eliminarea acordului acestora pentru consilierea psihologică obligatorie și regulile privind plasarea minorilor în centre specializate.
Nicușor Dan și-a întemeiat criticile pe probleme legate de protecția drepturilor copilului și a vieții de familie, precum și pe necesitatea unor reguli juridice clare.
Ce urmează după decizia CCR
Curtea Constituțională a admis doar o parte dintre criticile președintelui. Posibilitatea impunerii consilierii psihologice fără acordul părinților a fost menținută, la fel ca plasamentul în servicii rezidențiale specializate, ca măsură de protecție socială, în condițiile legii.
Decizia CCR este definitivă și general obligatorie. După publicarea motivării în Monitorul Oficial, Parlamentul va trebui să reexamineze prevederile declarate neconstituționale.
Până la corectarea problemelor semnalate de judecători, legea nu poate fi promulgată în forma contestată. Legislativul trebuie să reformuleze dispozițiile neclare și să stabilească reguli coerente privind măsurile aplicabile minorilor și eventualele obligații ale părinților.