Ce i s-a întâmplat unui bărbat care avea și diabet, și coronavirus

O tânără a publicat zilele trecute câteva rânduri crunte despre socrul său, care s-a stins cu zile într-un spital de la noi din ţară, în chinuri groaznice. Omul avea nu doar diabet, ci şi coronavirus.

“Purtaţi masca, să nu ajungeţi la spital. Este un strigăt de disperare… o să vă povestesc ce am păţit, în speranţa că cineva poate fi salvat. Rupeţi 5 minutele din timpul vostru să citiţi această poveste, chiar dacă este lungă.

În data de 24.09.2020 la ora 18:10 (Sălătrucel, Vâlcea), am sunat la 112 deoarece socrul meu avea febră 41.6. M-au trimis după algocalmin şi mi-au spus să aşteptăm. La ora 22:20 am resunat la ambulanţă deoarece nu venise nimeni şi mi s-a spus că nu au ambulante. Într-un final au trimis o ambulantă de la Brezoi (ora 23:30) care lăa preluat pe socrul meu pe picioare, doar cu această febră şi oboseala, împreună cu portofelul cu acte şi bani (mai jos vă explic de ce am pus acest detaliu).”

Ajuns la camera de gardă din spitalul Râmnicu Vâlcea, bărbatului i s-au pus perfuzii. A doua ai fost mutat la Spitalul de Boli Infecțioase. Dupa 4 zile de perfuzii s-a despitat că are coronavirus, iar 26 septembrie i -su făcut alte analize, iar acestea au arătat că are și diabet. În ciuda acestului lucru, i s-au administrat în continuare perfuzii și medicamente. Evoluția pacientului însă nu era favorabilă.

stirilebzi.ro

Prevederi noi pentru anumite tipuri de pensii! Care sunt condițiile pentru oferirea pensiei pentru limita...

Stirile PROTV

Tentativă de asasinare a lui Zelenski. Presupusul criminal, un polonez, s-a oferit să ajute serviciile...

Chinuri crunte pentru pacientul cu diabet și COVID-19

„Socrul avea un bypass femural. În fiecare zi sunăm la spital şi dnă doctor nu avea timp să vorbească cu noi. Asistentele ba ne spuneau că e de prea puţin timp la ele şi nu au ce să ne spună, ba că este mai bine ca la internare (a fost mutat în 3 saloane). După câteva zile socrul a început să aibe dureri groaznice de picioare. Sunăm la spital şi ne spuneau că e de la COVID şi după zile întregi de dureri, o asistentă s-a dus să îi pună o sticlă de apă caldă la picioare, care bineînţeles nu a avut niciun efect.

Sună şi plângea de dureri, dar spitalul, doctorii nu aveau ce să îi facă conform spuselor lor. Am reuşit să dăm de dnă doctor ( să ne înţelegem că nu accepta da vorbească nici cu alţi doctori pe care noi îi cunoasteam şi au încercat să afle mai multe despre starea de sănătate, iar asistentele de pe această secţie se roagă să ajungă până la pensia anticipată.

Nimeni nu are voie să sufle în faţa ei). Ne-a spus că au chemat ambulanţa să îl ducă la un control la chirurgie şi că socrul este de 2 zile de terapie intensivă, însă nu vrea să îl transfere (“că nu ştim noi ce înseamnă terapie intensivă şi nici nu vrea să ne spună”). Surpriză: ambulanta nu a venit nici după 2 zile. Abia a 3 a zi au reuşit să vină să îl ducă. Sunăm la spital şi ne spune că dnă doctor nu este. Îi spunem asistentei că am găsit plasmă de la un fost pozitiv Covid şi subit o găseşte pe dnă doctor care ne spune că nu a mai făcut transfer de plasmă, să ne interesăm noi cum se face transferul de la donatorul din Bucureşti la Râmnicu Vâlcea.”

Donare de plasmă cu probleme

Familia a făcut tot ce i-a stat în puteri pentru a face rost de plasmă pentru bărbatul care avea diabet și coronavirus. Din păcate, birocrația a fost mai puternică decât ei.

„Sunăm la centrul de transfuzii şi ne spun că nu se poate şi de la spital trebuie să ceară la banca de plasmă. Bineînţeles acest lucru nu s a întâmplat. După vizita la chirurgie şoc…Concluzie: trebuie să îi amputăm măcar un picior căci a făcut gangrena şi unul este foarte rău.( Doamna doctor ne spune că îi este frică să mai intre la el în salon, din cauza durerilor … păi dacă nu te-a interesat de ce îl dor în halul ăsta….) O sunăm din nou pe dna doctor să ne de-a dosarul cu analizele de la spital şi ne spune că mâine, că astăzi nu este. Îi explicăm că este urgent că am vorbit cu mai mulţi medici la Bucureşti. Că poate fi vorba de ore şi că poate muri.

Ne-a spus că poate reuşeşte pe seara totuşi să ajungă. După 20 min ne trimite documentele pe WhatsApp (documente cu multe săgeţi de recompletare: după mintea mea de om obişnuit acestea sunt făcute fix înainte să le trimită). Între timp bineînţeles socrul se simţea din ce în ce mai rău. În 2 ore primim răspuns de la Bucureşti să ne dăm acordul să îi amputeze picioarele. Sunăm înapoi şi ne spune că totul în hârtii este pregătit, dar niciun spital nu vrea să îl primească.

Nici Târgu Mureş, nici Piteşti, nici Horezu, nici Sibiu. Într-un final, cei de la Horezu accept[ transferul şi la ora 22 pe 06.10.20 îl transfer[. Îl bagă la terapie intensivă şi a doua zi ne spun că nu îl pot opera, că nimeni nu acceptă deoarece este prea târziu şi nici dacă îi amputează picioarele nu rezistă. Socrul ne sună de 20 de ori pe zi, plângând să găsim un doctor, să îi taie picioarele, că nu mai rezistă de dureri. Pe 08.10.202 la ora 4.20 ne sună că nu mai poate respira, să dăm de o asistentă. Sun la spital şi îmi răspunde portarul care îmi spune că nu poate să îmi facă legătura pe secţia de ATI decât la 8 dimineaţa şi îmi dă un număr de la camera de gardă.”

După zile de chin și dureri crunte, bărbatul își dă sufletul

Într-un final, după ce a făcut rost de acel număr și a sunat, nora bărbatului a aflat cu stupoare că socrul ei murise.

„Sun la acel număr şi surpriză: îmi răspunde o femeie care îmi spune că nu este de la spital, este o persoană fizică. După 20 de minute sunăm socrul şi ne spune că nu a venit încă nimeni. Continuăm să îl sunăm la 20 minute şi într un final cineva a ajuns la el. La 6.20 ne sună, din nou plângând să găsim un doctor să îi tăie picioarele. Acestea a fost ultima coversatie cu el. La 9.20 sunăm din nou şi ne răspunde o asistentă pe numărul lui care ne ia la rost. Ca cine suntem. Îi spune soţul că este fiul persoanei al cărui telefon este şi că vrea să ştie ce face tatăl. Răspunsul a fost: a murit. Într o izbucnire de moment soţul i a spus că nu este normal aşa ceva: să sune el să afle.

Asistenta i-a spus că a murit DOAR de o oră şi ceva. La prânz sun din nou la spital să aflu care este procedura de preluare şi înmormântare, iar asistenta îmi dă numărul domnului doctor căci nu ştie. Sun şi îmi răspunde dl doctor care îmi spune că l au dus la morgă. Îmi poveste ca a ajuns la dânsul în stare critică, cu insuficientă respiratorie, insuficienţă renală şi ocluzie de by pass. Au încercat să îi diminueze durerile dar nici morfină nu îşi făcea efectul. Îmi spune că mă resun[ să ştim ce să facem în continuare. A doua zi dimineaţă mă sună că trebuie să îi duc cartea de identitate. Îi spun că eu cu mâna mea am dat-o asistentei de pe ambulan'[.”

Portofel și acte lipsă din lucrurile mortului…

Că era la el în momentul preluării. Sunt sigură. Întreb dacă mai este portofelul şi îmi spune că nu ştie, ca asistenta a căutat doar buletinul. Într un final m-au sunat de la spital să fac o declaraţie pe propria răspundere că s-a pierdut buletinul să poată elibera certificatul de înhumare. Sâmbătă am fost să recunoaştem decedatul şi aici am avut cea mai mare supriza neplăcută. Socrul era pus în sac negru (care este normal după protocolul Covid), însă era în pijamalele cu care a stat la spital şi avea toate furtunele de la oxigen şi perfuzii. Nimeni nu s a sinchisit să le scoată să le arunce că sunt deşeuri periculoase. Aşa a fost băgat în sicriu.”

Din păcate, atât banii, cât și actele bărbatului mort lipseau…

„Ne-au adus sacul cu lucruri să vedem dacă sunt toate, dar portofelul cu banii şi actele erau singurele care lipseau. Din păcate asta se întâmplă în România. Este strigător la cer să furi de la un om care a murit sau este pe moarte portofelul pentru nişte amărâţi de bani. Nici măcar nu te-a lăsat sufletul să laşi actele acolo ( dacă se poate spune că ai suflet). Aşadar oameni buni: purtaţi masca şi aveţi grijă de voi. Să nu ajungeţi în spitale că nu se ştie dacă mai ieşiţi.

Socrul meu avea picioarele albe şi în 2 săptămâni s-au gangrenat până la brâu. De ce: pentru că nu îi interesează dacă mai ai altceva în afară de covid. Nimeni nu a văzut timp de o săptămână că i s-au înnegrit picioarele, pe nimeni nu a interesat de ce are aceste dureri groaznice. Din păcate se moare din neglijenţă, spitale pline, doctori puţini care ştiu sau nu cum să trateze pacienţii, obosiţi”, a scris Jeni Elena Petrescu  pe contul de Facebook.

Din păcate, conform Organizației Mondiale a Sănătății, COVID-19 este a cincea cauză de deces în Europa.