Ce se întâmplă când rechinii aud un sunet sub apă. Cercetătorii au observat o reacție neașteptată

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Un țipăt în apă ar putea fi auzit de un rechin aflat la zeci de metri distanță. O cercetare realizată de specialiștii de la Florida Atlantic University scoate la iveală noi detalii despre capacitățile auditive ale rechinilor cu înotătoare negre, care pot detecta anumite sunete de la aproximativ 74 de metri și pot identifica direcția din care provin.

Descoperirea oferă informații importante despre felul în care acești prădători marini percep mediul înconjurător. Deși auzul rechinilor era cunoscut de mult timp de oamenii de știință, noul studiu a urmărit să stabilească distanța de la care pot reacționa la sunete și modul în care își modifică deplasarea atunci când le detectează.

Cât de departe poate auzi un rechin?

În cadrul experimentului, cercetătorii au transmis sunete controlate, de frecvență joasă, în apropierea unor rechini cu înotătoare negre din sud-estul Floridei. Cu ajutorul unor hidrofoane, specialiștii au măsurat caracteristicile sunetelor din apă, în timp ce o dronă a filmat animalele pentru a surprinde eventualele schimbări de comportament.

Rezultatele au indicat că rechinii au reacționat la sunetele testate, detectându-le de la distanțe de până la 74 de metri, în condițiile experimentului. Distanța este comparabilă cu lungimea celebrei Tapiserii de la Bayeux, un reper folosit pentru a ilustra mai ușor amploarea descoperirii.

Un alt aspect important a fost capacitatea rechinilor de a reacționa în funcție de direcția din care provenea zgomotul. Astfel, animalele nu doar că au perceput sunetele, ci și-au modificat rapid traiectoria după ce le-au detectat.

Rechinii nu s-au apropiat de sursa sunetului

Deși ideea unui rechin care te poate auzi când țipi în apă poate părea înfricoșătoare, comportamentul observat de cercetători nu a fost cel al unui prădător care se îndreaptă spre sursa zgomotului.

În timpul experimentelor, rechinii și-au schimbat direcția de înot și s-au deplasat în sens opus sunetului. Observația este relevantă pentru înțelegerea modului în care aceste animale reacționează la stimulii acustici din mediul marin.

Totuși, rezultatele nu înseamnă că orice țipăt va fi auzit de orice rechin de la aceeași distanță. Capacitatea de detectare depinde de caracteristicile sunetului și de condițiile din apă, iar studiul a vizat o anumită specie, în circumstanțe controlate.

Cum aud rechinii, dacă nu au urechi vizibile?

Spre deosebire de oameni, rechinii nu au urechi externe vizibile. Ei dispun însă de structuri auditive interne, aflate în interiorul craniului, care le permit să perceapă vibrațiile și sunetele din apă.

Mediul acvatic favorizează transmiterea sunetelor, care se propagă mai repede decât în aer. Această proprietate le permite animalelor marine să detecteze diferite semnale acustice provenite de la alte viețuitoare sau de la surse externe.

Potrivit lui Stephen Kajiura, unul dintre cercetătorii implicați în studiu, rezultatele sunt deosebit de interesante deoarece indică faptul că rechinii pot reacționa la sunete aflate dincolo de zona apropiată sursei, unde comportamentul acustic este diferit.

Descoperirea sugerează că acești prădători pot percepe efectele produse de sunet în apă chiar și atunci când se află la o distanță considerabilă. Cercetarea contribuie astfel la o mai bună înțelegere a modului în care rechinii își folosesc simțurile pentru a se orienta.

Zgomotul produs de oameni ar putea afecta viața marină

Studiul are implicații și pentru protejarea ecosistemelor oceanice. Activitățile umane generează tot mai multe sunete subacvatice, de la motoarele ambarcațiunilor până la operațiunile industriale desfășurate pe mare.

Cercetătorii încearcă să afle cum influențează acest zgomot comportamentul rechinilor și dacă expunerea constantă la sunete artificiale le poate modifica reacțiile sau capacitatea de a percepe semnalele din mediul natural.

Înțelegerea mecanismelor prin care rechinii detectează și interpretează sunetele ar putea contribui la dezvoltarea unor măsuri mai eficiente de conservare a acestor animale, importante pentru echilibrul ecosistemelor marine.