Ce trebuie să facă părintele unui copil care începe să devină agresiv cu cei din jur: „La fel de importantă este și repararea, nu doar pedeapsa”

Tot mai mulți copii dezvoltă tendințe agresive, iar majoritatea părinților nu sunt încă pregătiți să gestioneze aceste conflicte într-un mod sănătos și cu adevărat eficient. Un psiholog din Iași oferă un „protocol” special pentru părinții ai căror copii ajung să își hărțuiască colegii de școală, prietenii sau chiar membrii familiei. De asemenea, specialistul vorbește și despre câteva trăsături psihologice care pot sugera prezența unui comportament agresiv, fără să construiască stereotipuri.

Cum ar trebui să gestioneze părinții unui copil agresor conflictele acestuia

Creșterea cazurilor de agresivitate între copii, fie că vorbim despre conflicte în curtea școlii sau despre hărțuire în mediul online, a devenit un semnal de alarmă pentru părinți și profesori deopotrivă.

În acest context, psihologul clinician pentru copii Alina Romaniuc atrage atenția că intervenția eficientă nu înseamnă doar sancțiune, ci înțelegerea profundă a mecanismelor care stau la baza comportamentului agresiv. Potrivit acesteia, reacțiile exclusiv punitive pot agrava situația.

09:40, 15 Apr 2026

FOTO Ce este amenințarea conform Codului Penal? Iată care este limita dintre libertatea de exprimare și infracțiune!

08:41, 15 Apr 2026

FOTO Ruptură tensionată între Donald Trump și Giorgia Meloni! Schimb de acuzații dure și avertismente explozive

„Scopul nu este doar oprirea comportamentului, ci schimbarea mecanismului care îl produce. Dacă părintele reacționează doar punitiv, folosind expresii precum «te fac de rușine» sau «ești un monstru», poate crește defensivitatea, minciuna și externalizarea vinei”, a subliniat specialistul.

În loc să își asume responsabilitatea, copilul va căuta să se protejeze, să minimalizeze faptele sau să arunce vina asupra altora.

Psihologul vorbește despre existența unui „protocol” parental care poate ghida intervenția într-un mod sănătos. Primul pas este autoreglarea adultului.

„Părintele trebuie să își regleze propria reacție înainte de confruntare. Evitați intervenția la cald cu furie maximă. Mesajul interior ar trebui să fie unul echilibrat: «Comportamentul este inacceptabil, copilul meu are nevoie de responsabilizare și ghidaj»”, a spus psihologul.

De asemenea, părintele trebuie să numească direct comportamentele de agresiune, fără să minimalizeze gravitatea situației și să încerce să afle ce a determinat un astfel de comportament.

„Părinții trebuie, de asemenea, să numească clar comportamentul copilului, să îi explice că nu este o glumă și că este vorba despre un comportament de agresiune. Un alt pas important pentru părinți îl constituie explorarea funcției comportamentului pentru a afla de ce a fost motivat să recurgă la agresiune, dacă este vorba de impulsivitate, presiune de grup sau alți factori. Trebuie ca părintele să adreseze câteva întrebări importante, cum ar fi: «ce obțineai când făceai asta?» sau «se întâmplă ceva și cu tine la școală/online?»”, a continuat Alina Romaniuc.

Psihologul insistă asupra diferenței dintre pedeapsă și reparare

Etichetarea corectă a faptei ajută copilul să înțeleagă gravitatea situației, fără a-i ataca identitatea. În spatele unui gest agresiv se pot ascunde nevoi de statut, dorința de apartenență, frustrare acumulată sau chiar propria experiență de victimizare.

Un pas important este repararea, nu doar pedepsirea, iar părinții trebuie să țină cont de faptul că nu pot gestiona singuri o situație de hărțuire repetată.

„La fel de importantă este și repararea, nu doar pedeapsa. Intervențiile eficiente includ: asumarea responsabilității, dacă contextul permite și este sigur; prezența scuzelor autentice; restricții proporționale și un plan de monitorizare. Părinții au nevoie să știe că nu trebuie să gestioneze singuri astfel de situații și că pot discuta cu dirigintele/consilier/conducerea unității de învățământ. De asemenea, trebuie să se lucreze pe competențele copilului, să se dezvolte empatia, mentalizarea pentru a înțelege cum a trăit celălalt, reglarea emoțională sau rezistența la presiunea grupului”, a spus specialistul.

Cu alte cuvinte, copilul trebuie să învețe nu doar că a greșit, ci și cum poate repara și preveni repetarea comportamentului.

În același timp, psihologul avertizează asupra unor reacții greșite, frecvente în rândul adulților, care, în loc să rezolve problema, o pot adânci.

„Câteva recomandări pentru ce ar trebui să evite părinții ar fi: negarea automată, justificare spunând că și alți copii fac la fel, minimalizarea, pedeapsa umilitoare publică sau forțarea unei «împăcări» superficiale fără asumare reală”, a explicat aceasta.

Ce trăsături psihologice sugerează comportamentul violent

În ceea ce privește profilul copiilor care agresează, specialistul respinge ideea unui tipar unic.

„Există tipare frecvente la copiii care agresează, dar este esențial să evităm stereotipurile. Nu există un «profil unic», ci patternuri de risc. Câteva dintre aceste trăsături psihologice comune sunt reglarea emoțională deficitară (impulsivitate, toleranța scăzută la frustrare), empatie scăzută, nevoi de statut sau de dominanță socială, sensibilitate la recompense sociale”, a declarat psihologul clinician.

Specialistul a identificat și câteva subtipuri ale copilului agresor, ținând cont de manifestarea acestuia, factorii care influențează situațiile de hărțuire și modul în care acesta relaționează cu cei din jur.

„Există și câteva subtipuri pentru copiii care agresează. Agresorul reactiv este acela care răspunde impulsiv, percepe ostilitatea și izbucnește, are frecvent dificultăți de reglare și interpretare socială. Agresorul proactiv sau strategic este cel care folosește hărțuirea pentru statut sau control, poate avea abilități sociale bune, dar utilizate coercitiv. Agresorul-victimă este copilul care este, la rândul său, victimă în unele contexte și agresor în altele”, a explicat psihologul clinician pentru copii, Alina Romaniuc.

Astfel, este important pentru părinți să știe cum să gestioneze momentul în care află că propriul copil este agresor, pentru a reuși să rezolve în mod real și sănătos conflictul.