Cinci analize esențiale pentru diagnosticarea afecțiunilor tiroidiene. De ce trebuie să ții cont înainte de recoltarea probelor?

Există cinci analize pe care le poți face, dacă bănuiești că ai probleme cu glanda tiroidă. Iată care sunt acestea și de ce trebuie să ții cont înainte de recoltarea probelor.

Tiroida este cea mai mare glandă endocrină și cântărește doar 25-30 de grame. Situată în regiunea anterioară a gâtului, această glandă are formă de fluture și are o influență covârșitoare asupra sănătății.

Tiroida secretă hormoni tiroidieni, responsabili de ținerea sub control a funcțiilor vitale ale organismului. Astfel, aceasta se ocupă de controlul asupra contracției musculare, de reglarea temperaturii corpului, de reglarea metabolismului celular, de accelerarea vitezei contracțiilor inimii, de implicarea în creșterea și dezvoltarea normală a copiilor, dar și de echilibrarea sistemului nervos (fluctuațiile hormonale pot duce la alterarea stării mentale).

Tirdoida este cea mai mare glandă endocrină și cântărește doar 25-30 de grame.

Cinci analize de sânge importante pentru diagnosticarea afecțiunilor tiroidiene

Funcția tiroidiană poate fi evaluată cu ajutorul investigațiilor clinice, cum ar fi ecografia de glandă tiroidă, dar și prin intermediul analizelor de sânge. Relevante în acest sens sunt testele de screening: TSH (Hormon de Stimulare Tiroidiană) și hormonii tiroidieni liberi (FT3 și FT4). TSH ajută la diagnosticarea hipertiroidismului sau a hipotiroidismului, fiindcă variațiile în afara intervalului de referință apar mai repede decât în cazul hormonilor tiroidieni liberi.

Diagnosticul de hipotiroidism este pus în funcție de valorile TSH și FT4. Afecțiunea face ca valoarea TSH-ului să crească, iar valoarea FT4 să scadă. Cu toate acestea, există și cazuri în care nivelul TSH-ului este crescut, iar cel al FT4 este normal, situație ce generează diagosticul de hipotiroidism subclinic. Aflarea valorii FT4 este utilă și pentru monitorizarea terapiei de supresie tiroidiană, deoarece analiza este independentă de concentrația și proprietățile de legare ale proteinelor responsabile de transportarea tiroxinei.

Elemente de diagnostic în cazul tiroiditei autoimune și a tiroiditei Hashimoto sunt anticorpii anti-tiroidperoxidaza (anti-TPO) și anticorpii anti-tiroglobulină (anti-TG). Potrivit statisticilor, 50-90% dintre pacienții cu tiroidită autoimună prezintă anticorpi anti-TPO detectabili și 30-50% dintre ei au anticorpi anti-TG detectabili.

De asemenea, hipertiroidismul este diagnosticat în urma testelor serice, care arată un nivel scăzut al TSH și un nivel crescut al hormonilor tiroidieni.

TSH ajută la diagnosticarea hipertiroidismului sau a hipotiroidismului, fiindcă variațiile în afara intervalului de referință apar mai repede decât în cazul hormonilor tiroidieni liberi.

De ce trebuie să ții cont înainte de recoltarea probelor?

Foarte important de precizat este că, pentru determinarea TSH nu se recoltează sânge după puncție bioptică tiroidiană efectuată recent și nici după o intervenție chirurgicală la nivelul tiroidei. În ceea ce privește această analiză, s-a demonstrat că există o variație diurnă: nivelul maxim al TSH este la ora 23, iar la un nou născut recoltarea se face la 3-7 zile după naștere.

Totodată, la pacienții care suferă de hipotiroidie, după administrarea de tiroxină, nivelul de tiroxină liberă crește, atingând punctul maxim la 1-6 ore de la ingestie. De aceea, proba trebuie prelevată exact înaintea dozei următoare.

În cazul în care pacientul se află în tratament cu medicamente hipolipemiante, care au în componență tiroxină, recoltarea de sânge pentru verificarea FT4 se realizează la 4-6 săptămâni după întreruperea acestuia.

Foarte important de precizat este că, pentru determinarea TSH nu se recoltează sânge după puncție bioptică tiroidiană efectuată recent și nici după o intervenție chirurgicală la nivelul tiroidei.