Cine a fost Adonis? Povestea tânărului iubit de Afrodita și pedepsit de zei

Adonis a reprezentat de-a lungul timpului un simbol al frumuseții masculine, dar și al dorinței tragice. Cine a fost Adonis și care este povestea sa, află în rândurile următoare.

Cine a fost Adonis? Există mai multe mituri legate de acest personaj legendar, unele din perioada Greciei antice, iar altele din perioada romană îl portretizează ca pe un bărbat de o frumusețe care îi răpește inima chiar și zeiței iubirii. Cum a ajuns acesta în infern, dar și care este povestea sa, află în rândurile următoare.

Cine a fost Adonis

Despre Adonis, simbolul frumuseții masculine și al dorinței tragice, s-au țesut de-a lungul vremii mituri fascinante care îmbină senzualitatea cu durerea. Primele mențiuni ale acestui personaj mitologic apar în Cataloagele femeilor, atribuit lui Hesiod, și în Biblioteca lui Apollodorus, unde este prezentat drept fiul lui Phoenix și al Alphesiboei. Alte surse vorbesc despre Cinyras și Metharme sau despre regele Theias și fiica sa, Smyrna, ca fiind părinții săi. Ovidiu, în viziunea sa poetică, îl consideră pe Cinyras tatăl lui Adonis și pe Myrrha, fiica acestuia, mama copilului. Întâmplător sau nu, numele Myrrha și Smyrna înseamnă același lucru – „arbore de smirnă” – imaginea perfectă pentru un mit impregnat de dorință interzisă și de consecințele sale devastatoare.

Indiferent de versiune, legenda are un fir comun tulburător: o tânără își cunoaște tatăl în pat, fără a ști inițial cine este, sub influența unei dorințe magice provocate de zei. Într-un amestec de rușine și groază, tatăl încearcă să-și omoare fiica, dar zeii o salvează, transformând-o într-un copac de smirnă. După zece luni, din trunchiul acestuia se naște Adonis, un prunc de o frumusețe rară, care îi răpește inima chiar și zeiței iubirii, Aphrodite.

Fermecată de copil, Afrodita îl ascunde de ceilalți zei, plasându-l sub grija Persephonei. Numai că și zeița lumii subpământene se îndrăgostește de el, și astfel pornește o rivalitate mitologică între iubirea pasională și iubirea posesivă. Tensiunea este rezolvată printr-un compromis divin: Adonis își va împărți anul între Persephone, Afrodita și propria alegere – iar el o alege pe zeița dragostei.

Moartea tragică

Potrivit lui Ovidiu, într-o zi, Aphrodite și-a lăsat carul tras de lebede în grija lui Adonis, iar acesta a pornit în zbor spre insula Cipru. Acolo, ochiul i-a fost atras de un bivol măreț și neîmblânzit. Orb de curaj sau poate de vanitate, tânărul a coborât, l-a atacat și l-a rănit. Dar fiara, înnebunită de durere, s-a întors cu furie împotriva lui. L-a urmărit printre stânci și crânguri, până când l-a doborât și l-a străpuns cu coarnele.

Aphrodite, care simțise fiorul nenorocirii de departe, s-a întors în goană din înaltul cerului. A ajuns prea târziu. Adonis zăcea într-o baltă de sânge, iar muribundul ei iubit își pierduse deja suflarea. Zeița l-a luat în brațe, plângându-l și blestemând destinul. Din sângele său a răsărit o floare roșie – anemona – fragilă și trecătoare, la fel ca frumusețea lui.

Pentru a-i păstra amintirea vie, Aphrodite a instituit festivalul Adonia, în care femeile grecești își jeleau iubiții pierduți și rememorau moartea frumosului tânăr, într-o procesiune cu cântece, flori și lacrimi. Astfel, Adonis nu a murit cu totul – mitul lui avea să străbată secolele, reflectând nu doar destinul unui muritor prins între două zeițe, ci și eternul conflict dintre dorință, gelozie și efemeritatea vieții.

Cine a fost Adonis? Deși iubit de două zeițe, Adonis nu poate scăpa de destinul său tragic, pentru că frumusețea lui nu este o binecuvântare, ci o povară care atrage gelozia, lupta și moartea.