Cine câștigă războiul prin procură?

La numai câteva zile de la începutul războiului din Ucraina, când îmi devenise clar că acesta se va transforma într-unul de uzură, am vorbit pentru prima dată despre generarea unei conflagrații prin procură. Și iată că, în urmă cu câteva zile, secretarul general NATO, Jens Stoltenberg, face o afirmație înspăimântătoare. Pe care tocmai a tradus-o Adrian Severin. Această afirmație, în ultimă instanță, confirmă teza războiului prin procură.

Războiul Rece s-a încheiat aparent odată cu căderea Zidului Berlinului. De fapt, după cum a demonstrat de mai multe ori Adrian Severin, unul dintre cei mai mari diplomați de carieră ai României, acel Război Rece a fost doar suspendat. Se putea termina printr-un tratat de pace sau putea degenera într-un nou Război Rece. La vedere. Sau chiar într-un război mondial. S-a întâmplat însă un lucru mai puțin prevăzut de specialiștii în geopolitică ai lumii. Războiul Rece, devenit armistițiu, adică intrat într-o recreație, s-a transformat într-un război călduț. Iar secretarul general NATO confirmă implicit, printr-o retorică scăpată de sub control, că de fapt statele NATO se confruntă cu Federația Rusă. Prin intermediul Ucrainei. Că așa este mai ieftin. Afirmația sa cinică este tradusă în ultima analiză pe care o publică Adrian Severin. Este mai ieftin să înarmezi și să ajuți Ucraina, decât să te confrunți tu însuți, în mod direct, cu Federația Rusă. Așa o fi. Dar în aceste condiții, din nefericire, am avut dreptate. Atunci când, încă de la începutul acestui război prin procură, am afirmat că ucrainenii sunt folosiți pe post de mercenari. Drept carne de tun. Iar partea tragică e că ei nu au încotro. Sunt siliți să-și apere țara.

Stirile PROTV

Românul care și-a ucis iubita în mașină a atras-o într-o capcană. „Ea l-a crezut, a luat fetița, dar s-a terminat tragic”

RomaniaTV

BOMBA serii, Călin Georgescu, EXCLUS din cursa prezidenţială

Dacă așa stau lucrurile și dacă suntem siliți să continuăm în această logică, atunci este firesc să ne punem și întrebarea cine câștigă și cât și cine pierde și cât. În prealabil însă, trebuie să răspundem la următoarea provocare: poate fi învinsă prin procură Federația Rusă?

La întrebarea de mai sus, eu unul răspund negativ. Federația Rusă ar putea fi eventual învinsă, dacă ar avea loc o confruntare directă. Între ea și statele NATO. Cu toate consecințele care ar decurge de aici. Adică dintr-un război atomic. Dar Federația Rusă nu poate fi învinsă prin procură. Poate fi în cel mai bun caz sleită. Secătuită de resurse. Într-o măsură mai mare decât își erodează Occidentul resursele în acest război de uzură.

Prețul războiului prin procură este uriaș de ambele părți. Ca să nu mai vorbim despre prețul statului transformat într-o națiune de mercenari. Acest preț crește din ce în ce mai mult, pe măsură ce trece timpul. Fiecare zi înseamnă pierderi de resurse de ambele părți, în valoare de miliarde de euro. Sau de dolari, dacă tot s-a ajuns la paritate. Statele Unite se iluzionează cu ideea că acest război i-a permis să pună capăt hegemoniei Germaniei și să-și subordoneze din nou Europa, după modelul inițiat în timpul Războiului Rece. Și să-și valorifice din plin resursele. Și să-și transforme în profit uriașul potențial militar. În schimb, poporul american suportă costuri din ce în ce mai mari. Și se acumulează tensiuni sociale și politice, care vor fi din ce în ce mai greu de stăpânit în viitor. Același lucru se întâmplă și cu statele Uniunii Europene. Instabilitățile politice devin deja vizibile și din ce în ce mai periculoase. Desigur, costurile sunt suportate și de Federația Rusă, care este cel mai bogat și cel mai mare stat al lumii. Și acolo poate plesni oricând buba.

De altfel, așa se întâmplă atunci când avem de-a face cu un război de uzură. Se ajunge la un punct al ireversibilității, când, în mod obligatoriu, una dintre părți cedează. În acest război prin procură, Federația Rusă are șansa că singurul decident se află la Kremlin. Nu sunt necesare zeci și zeci de summituri, de târguieli, de gesturi de persuasiune, pentru a se ajunge la o decizie. Occidentul are în schimb atuul că pierderile pot fi disipate în toate cele 40 de state anti-Federația Rusă, în baza principiului vaselor comunicante. Și că, prin urmare, la nevoie, unele state pot fi sacrificate în favoarea altora.

Este o realitate la fel de cinică cum este și afirmația secretarului general NATO, conform căreia este mai ieftin un război prin procură, decât un război direct.