La capătul acestei etape a campionatului național de prostie, întrebarea firească pecare și-o pun toți analiștii și toți spectatorii, fie că aplaudă, fie că nu aplaudă, este cine se transformă în brelocul cui? Devine PNL brelocul USR, așa cum cred unii, sau devine USR brelocul PNL, așa cum cred alții? O a treia alternativă nu există. Cine pierde în definitiv în această fază a competiției politice și cine devine anexa cui?
O abordare frontală a acestei teme ne obligă să constatăm că, prin selecția extrem de riguroasă pe care Ilie Bolojan a făcut-o la nivelul staff-ului PNL, care de acum este bătut în cuie, ponderea useristă, ca să mă exprim în termeni generici, a crescut considerabil. Sunt mai mulți progresiști și neomarxiști la vârful PNL decât au fost oricând înainte. Direcția e cât se poate de clară. PNL încetează de facto să mai fie partidul de centru-dreapta care a fost încă de la crearea sa și până relativ de curând. Dacă stăm bine să ne gândim că PSD rămâne constant pe partea stângă a spectrului politic, în timp ce UDMR este doar un partid pragmatic sau, mă rog, o asociație deghizată în partid și nu prea are coloratură politică, ci doar etnică, ajungem la concluzia că, în viitor, singura forță politică de dreapta cât de cât relevantă este AUR, pe locul doi în Parlament și pe primul loc, de la mare distanță, în opțiunile electoratului.
Prin urmare, ce vom avea dacă trece guvernul Veștea? În mod straniu, deși în componența sa se află destul de mulți liberali autentici și, în principiu, dacă trece cu bine de furcile caudine ale Parlamentului, asta se va întâmpla pentru că va fi votat de o masă critică de senatori și deputați care rămân consecvenți principiilor tradiționale liberale, dar luând în același timp în calcul și decizia PSD de a susține în totalitate acest executiv, în cel mai bun caz vom avea de-a face cu un guvern hibrid, dar, realist vorbind, Adrian Veștea va reprezenta tot o aripă stângă a politicii românești.
Astăzi, la ora la care postez și distribui această analiză, în comisia permanentă reunită a Parlamentului, din care fac parte și patru reprezentanți AUR, care pot strica echilibrul într-o parte sau în cealaltă, se stabilește calendarul exact al audierilor din comisii, precum și al aprobării accelerate a noului executiv. AUR ține balanța și poate reduce sau crește dificultatea echipei Veștea la nivelul comisiilor permanente reunite. Cel puțin în sensul unei proceduri mai mult sau mai puțin accelerate. De asemenea, AUR ar putea fi și factorul-cheie în ceea ce privește desemnarea la limită a acestui guvern, în măsura în care nu va rămâne consecvent în mod unanim deciziei de a sta de-o parte.
Putem intui cam ce se va întâmpla dacă acest guvern trece. Deși PSD deține o pondere importantă, în cazul unui eșec cât se poate de previzibil, în condițiile multiplelor crize în care ne zbatem, acesta va fi pus, desigur, exclusiv pe seama lui Veștea și a echipei sale și mai puțin sau deloc pe seama PSD, care în realitate joacă nu numai în tribune, ci și pe teren. Iar AUR, dacă va continua să rămână în totalitate în opoziție, va fi marele câștigător. Astfel, dreapta conservatoare națională suveranistă din România se va putea reface sub o nouă siglă.
Cât privește PNL, acest partid deja s-a fracturat, iar fractura va deveni mult mai profundă și va conduce la ruperea în două a partidului prin modul nedemocratic, discreționar în care a procedat Ilie Bolojan, care, între altele, a ignorat și astfel a incitat câțiva mii de liberali, care, în condiții normale, ar fi trebuit să fie invitați la decizia de la congresul celui mai rapid congres extraordinar din istoria României.