Un eveniment recent petrecut în București a generat reacții puternice în spațiul public, după ce o femeie însărcinată a decedat în urma unui incident armat, în care a fost implicat fostul ei partener. Cazul a readus în atenție problematica violenței în relații și modul în care instituțiile răspund în astfel de situații. Printre cei care au comentat public situația se numără și artistul Tudor Chirilă, care a transmis un mesaj prin care solicită o reflecție mai amplă asupra responsabilității autorităților și a societății în ansamblu.
Tudor Chirilă reacționează după cazul Teodorei Marcu
Tudor Chirilă a transmis un mesaj public în contextul evenimentului în care Teodora Marcu a decedat, în urma unui incident armat în care a fost implicat fostul său partener, Robert Lupu. Artistul a atras atenția asupra lipsei de reacție a autorităților și a opiniei publice în fața unor situații semnalate anterior.
Teodora Marcu, care se afla într-un stadiu avansat al sarcinii, a fost implicată într-un incident grav petrecut în capitală. Potrivit informațiilor, totul s-a petrecut în prezența fiicei sale, în vârstă de trei ani. Ulterior, autorul faptei a recurs la un gest similar față de propria persoană.
Mesajul lui Tudor Chirilă, distribuit pe rețelele de socializare, subliniază importanța unei reacții mai eficiente din partea instituțiilor în fața semnalelor de alarmă transmise de-a lungul timpului.
„Un copil va rămâne marcat pe viață”
Artistul a mai vorbit și despre efectele de durată pe care astfel de situații le pot avea asupra copiilor martori și despre responsabilitatea socială în gestionarea cazurilor de acest tip.
„O femeie tânără de 23 de ani, mamă, soție, însărcinată în șase luni este împușcată în fața fetiței sale de trei ani pe care o ținea de mână. Criminalul, un fost iubit, o urmărea și hărțuia de ani buni, atât pe ea cât și pe soțul, familia ei. O împușcă, apoi se sinucide. Asta este o tragedie. După toate criteriile care compun definiția din dicționar. O tragedie.
Un copil de trei ani va rămâne marcat pe viață de imaginea absurdă, de neînțeles, oribilă și terifiantă a mamei sale care se prăbușește în sânge, fără viață, lângă ea. Probabil că puterea noastră de imaginare e prea mică pentru a înțelege ce s-a întâmplat în sufletul acestei fetițe, dar mai ales ce va fi de acum încolo cu ea. Sutele de ore sau zile de terapie nu vor putea șterge niciodată filmul oribil care va rula în buclă toată viața. Asta e o tragedie. O tragedie. O tragedie care a dospit în timp, hrănită de tăcerea poliției, a unor polițiști, oameni, a tuturor celor care au asistat la violența asta care a degenerat progresiv.
O femeie însărcinată în șase luni a fost împușcată cu sânge rece în fața fetiței sale de trei ani. Nu există nimic după această propoziție decât poate o rugăciune sau un gând pentru sufletul acestei fete și a copiilor ei.
Și cu toate astea am văzut și am auzit comentarii care găsesc circumstanțe atenuante acestei monstruozități (că trecutul, comportamentul, meseria, atitudinea) transferând o bună parte din responsabilitatea crimei în seama victimei, ceea ce după orice minte normală e inacceptabil. Iar asta este un alt fel de monstruozitate. Să lași cu nonșalanță un asemenea comentariu după care să-ți vezi liniștit/ă de viață, poate chiar de familie, să-ți faci cruce trecând pe lângă o biserică sau să te rogi pentru sufletele adormiților tăi, asta denotă un cinism și o lipsă de empatie vecine cu boala, cu patologia. Oameni (ne)buni, nu e nimic creștinesc într-o asemenea justificare a unei crime. Nimic, absolut nimic, de la cele zece porunci până la Eli, Eli, Lama Sabactani?. Nimic. Asta nu face decât să paveze drumul către violență al altor indivizi care privesc din umbră cum o parte a societății e dispusă să gireze moral eventualele lor crime.
Nu puteți să vă creșteți copiii așa. Nu puteți să gândiți așa. Iar acolo unde eșuează oamenii ar trebui măcar să nu o facă instituțiile. Educația care se prăbușește sub ochii noștri, strivește și repere morale de cel mai evident bun simț cum ar fi ăla că o asemenea crimă nu poate, nu trebuie justificată. Ce să zic, să ne ierte Dumnezeul la care ne rugăm după ce dăm vina pe victimă.
Astăzi în Piața Victoriei oamenii se adună ca să ceară statului ca femeile să fie cu adevărat protejate de violența domestică, iar femicidul să fie incriminate”, a scris artistul pe pagina sa personală de Instagram.
Cand fetele de la Caracal au patit ce au patit, jegurile astea hashtagiste nu au spus absolut nimic.
Intr-o societate normala, bolnavi mintal ca Chirila erau inchisi la balamuc, nu lasati liberi sa deranjeze pe oamenii normali.