Cristina-Emanuela Dascălu, deputat AUR de Iași: „România are nevoie de o politică externă care negociază și influențează, nu doar se conformează” (P)

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Programul de guvernare propus de premierul desemnat Luca Niculescu reafirmă parteneriatele internaționale ale României, dar nu definește suficient de clar obiectivele strategice, rezultatele măsurabile și beneficiile concrete pe care țara noastră trebuie să le obțină.

În urma analizei capitolului dedicat politicii externe și afacerilor europene din programul de guvernare propus de Luca Niculescu, deputatul AUR de Iași Cristina-Emanuela Dascălu atrage atenția asupra lipsei unei viziuni strategice suficient de bine conturate, care să transforme angajamentele internaționale în avantaje concrete pentru România.

„Un program de politică externă nu poate fi doar o enumerare a parteneriatelor, a obligațiilor europene și a angajamentelor diplomatice. România are nevoie de obiective clare, de priorități naționale și de o strategie prin care să își apere interesele economice, să își consolideze securitatea și să își valorifice potențialul internațional.

16:00, 23 Oct 2026

FOTO Cristina-Emanuela Dascălu la lansarea Fundației ”Academic Bridge” la Ateneul Român: ”Educația poate deveni cea mai puternică punte între România și lume” (P)

10:41, 22 Oct 2026

Cristina-Emanuela Dascălu: România, pe primul loc în Europa la șomajul în rândul tinerilor. Nu putem continua să pierdem o generație (P)

Diplomația nu înseamnă să execuți agenda altora, ci să negociezi ferm în interesul României!”, afirmă deputatul AUR.

Relațiile externe trebuie diversificate, iar China și Asia de Sud-Est nu pot fi ignorate

Cristina-Emanuela Dascălu consideră că programul de guvernare nu acordă atenția necesară dezvoltării relațiilor cu Asia de Sud-Est și China, în pofida importanței acestor parteneri în comerțul mondial, în lanțurile de aprovizionare și în domeniul tehnologiilor emergente.

„România trebuie să își diversifice parteneriatele economice și diplomatice, să deschidă noi piețe pentru produsele românești și să atragă investiții productive. Relațiile cu state precum Indonezia, Vietnam și Filipine, precum și dialogul pragmatic cu China, trebuie abordate prin prisma interesului național.

Susținerea dialogului cu China nu înseamnă renunțarea la parteneriatul strategic cu Statele Unite, la apartenența la Uniunea Europeană sau la angajamentele asumate în cadrul NATO. Înseamnă pragmatism, capacitatea de a identifica oportunități și refuzul de a ne limita artificial orizontul diplomatic și economic.

Un stat care își respectă parteneriatele trebuie să știe să își diversifice relațiile, nu să își restrângă singur opțiunile.”

Diplomația culturală trebuie să devină o componentă strategică a politicii externe

Deputatul AUR subliniază că diplomația culturală nu trebuie tratată ca o activitate secundară, ci ca un instrument important pentru consolidarea relațiilor internaționale, promovarea imaginii României și dezvoltarea cooperării economice și academice.

„Exemplul relației cu China este relevant. România și China au istorii, tradiții și experiențe culturale distincte, însă dialogul cultural, schimburile universitare, literatura, arta, turismul și cooperarea între tineri pot contribui la apropierea popoarelor și la construirea încrederii reciproce.

Diplomația culturală creează punți de comunicare, depășește stereotipuri și facilitează cooperarea politică și economică. Promovarea limbii, culturii și patrimoniului românesc trebuie să fie parte a unei strategii coerente, susținute prin institute culturale, parteneriate universitare și programe de schimb internațional.

Nu toate rezultatele diplomației se măsoară imediat în contracte. Uneori, încrederea construită prin educație și cultură pregătește terenul pentru colaborări economice și politice durabile.”

Parteneriatul strategic cu SUA are nevoie de obiective concrete

În ceea ce privește relația cu Statele Unite, programul de guvernare promite aprofundarea parteneriatului strategic, reafirmă rolul esențial al SUA în securitatea României și prevede consolidarea cooperării pentru securitatea Mării Negre. Cu toate acestea, deputatul consideră că aceste angajamente trebuie completate printr-o foaie de parcurs bilaterală, cu obiective măsurabile, termene și responsabilități instituționale.

„A spune că dorim aprofundarea relației cu SUA nu este suficient. Trebuie să știm ce investiții urmărim, ce proiecte energetice accelerăm, cum consolidăm prezența militară americană și ce beneficii concrete obține România.

Proiectele nucleare de la Cernavodă și Doicești, valorificarea gazelor din Marea Neagră, cooperarea energetică și dezvoltarea infrastructurii militare trebuie integrate într-o strategie coerentă.

De asemenea, creșterea cheltuielilor pentru apărare, până la nivelul prevăzut în program, trebuie corelată cu o strategie transparentă de achiziții, cu dezvoltarea industriei naționale, transfer tehnologic și capacități de producție și mentenanță în România. Cheltuielile mai mari nu garantează automat nici securitate sporită, nici dezvoltare industrială, dacă lipsesc obiectivele și mecanismele de evaluare.”

România trebuie să influențeze politicile europene, nu doar să le aplice

În privința afacerilor europene, Cristina-Emanuela Dascălu avertizează că accentul pus pe respectarea angajamentelor, transpunerea legislației europene și aplicarea recomandărilor specifice de țară nu este suficient în absența unor obiective naționale clar definite.

„România trebuie să fie un partener european credibil, dar credibilitatea nu înseamnă absența inițiativei. Nu este suficient să știm ce avem de transpus și ce obligații trebuie îndeplinite. Trebuie să știm ce vrem să negociem, ce vrem să schimbăm și ce rezultate urmărim.

Cum ne apărăm agricultura în negocierile europene? Cum susținem industria românească? Cum valorificăm resursele energetice și avantajele geografice ale țării? Cum ne asigurăm că politicile industriale europene susțin investițiile productive și locurile de muncă din România?

Avem nevoie de o strategie industrială națională, corelată cu politicile europene, nu înlocuită de acestea.”

Deputatul consideră, totodată, că România trebuie să gestioneze cu discernământ relațiile dintre Washington și Bruxelles, promovând dialogul transatlantic și soluții care protejează interesele naționale, fără a renunța la capacitatea proprie de negociere.

Diplomația economică trebuie măsurată prin rezultate

Un alt punct criticat este caracterul declarativ al obiectivelor privind atragerea investițiilor și dezvoltarea relațiilor comerciale.

„Câte piețe noi vrem să deschidem pentru produsele românești? Ce investiții productive urmărim? Ce obiective ne asumăm în relațiile cu partenerii strategici și cum evaluăm rezultatele?

Diplomația economică nu înseamnă doar vizite oficiale, fotografii și declarații comune. Înseamnă contracte, exporturi, investiții, transfer de cunoaștere și locuri de muncă.

România are nevoie de o diplomație care deschide uși pentru companiile românești, promovează cultura și educația națională și transformă relațiile internaționale în oportunități reale pentru cetățeni.”

„România trebuie să fie un actor care negociază și influențează”

În concluzie, Cristina-Emanuela Dascălu consideră că principala problemă a programului de guvernare propus de Luca Niculescu este lipsa unei articulări suficient de clare a interesului național în interiorul parteneriatelor internaționale.

„Nu contestăm necesitatea cooperării europene și euroatlantice. Contestăm ideea că aceasta poate funcționa în locul unei strategii naționale coerente.

România are nevoie de o politică externă care să unească securitatea cu dezvoltarea economică, parteneriatele occidentale cu deschiderea globală, diplomația economică cu diplomația culturală și angajamentele internaționale cu responsabilitatea față de propriii cetățeni.

Suveranitatea nu înseamnă izolare, după cum integrarea europeană nu înseamnă renunțarea la dreptul de a negocia. Nu avem nevoie de o Românie care își numără doar obligațiile, ci de una care își definește prioritățile, își valorifică resursele și își apără interesele.

Adevărata măsură a unei politici externe nu este cât de bine reproduce limbajul partenerilor, ci cât de bine apără interesele țării pe care o reprezintă. România nu trebuie doar să fie prezentă la masa negocierilor. Trebuie să știe ce vrea să obțină și să aibă forța diplomatică de a obține acel lucru.”