Prezentă la Iași, la deschiderea anului universitar 2026–2027 al Universității Apollonia, doamna deputat Cristina-Emanuela Dascălu a vorbit despre rolul profund al universității într-o societate aflată în plină transformare, despre responsabilitatea profesorului, despre relația dintre educație și noile tehnologii, dar și despre necesitatea unei legături mai puternice între mediul academic, cercetare și decizia publică.
Cu o experiență care reunește activitatea universitară, cercetarea, managementul academic și responsabilitatea parlamentară, doamna deputat Cristina-Emanuela Dascălu a subliniat că începutul unui nou an universitar depășește dimensiunea ceremonială și reprezintă, de fiecare dată, un moment de reflecție asupra sensului educației și asupra generațiilor cărora le este încredințat viitorul.
„O societate care nu investește în educație își amână propriul viitor”, a arătat aceasta în cadrul interviului acordat cu prilejul evenimentului, pledând pentru o universitate care să nu funcționeze izolat de societate, ci să devină un adevărat laborator pentru dezvoltarea României. În viziunea sa, valoarea universității românești este dată în primul rând de oamenii săi, de profesori, cercetători și studenți, însă această resursă umană trebuie susținută prin libertate academică, cercetare, internaționalizare reală și printr-o cultură a performanței.
Un loc important în intervenția susținută la Universitatea Apollonia l-a ocupat raportul dintre cunoaștere, tehnologie și discernământ. Pornind de la conferința academicianului Jean-Jacques Askenasy, „Graiul numerelor în medicină”, doamna deputat Cristina-Emanuela Dascălu a propus o paralelă între medicină și științele comunicării, două domenii aparent îndepărtate, dar unite prin aceeași obligație de a vedea omul dincolo de cifre.
„Un puls este un număr. O tensiune este un număr. O analiză este un număr. Dar în spatele lor este un om. O audiență este un număr. Un rating este un număr. O statistică este un număr. Dar în spatele lor sunt oameni care gândesc, simt și aleg”, a transmis aceasta, atrăgând atenția asupra riscului unei lumi în care evaluarea, performanța și chiar relevanța tind să fie reduse tot mai des la indicatori cantitativi.
În aceeași logică, discursul a adus în centrul atenției și provocarea inteligenței artificiale. Pentru Cristina-Emanuela Dascălu, tehnologia nu trebuie privită ca un adversar al profesorului, ci ca un instrument care își găsește sensul numai atunci când rămâne subordonat judecății umane.
„Viitorul educației nu este profesor sau inteligență artificială, ci profesor cu inteligență artificială, în slujba studentului”, a arătat aceasta.
Într-o lume în care un algoritm poate procesa într-un timp foarte scurt volume impresionante de informație, avantajul omului nu va consta doar în cantitatea de cunoștințe acumulate, ci în capacitatea de a formula întrebările potrivite, de a distinge între informație și adevăr și de a înțelege consecințele unei decizii.
Deschiderea internațională a universităților a reprezentat un alt punct important al mesajului transmis la Iași. Experiența academică internațională a doamnei deputat Cristina-Emanuela Dascălu a stat la baza unei pledoarii pentru ceea ce aceasta numește „diplomație prin educație și cultură”: schimburi reale de profesori și studenți, proiecte comune de cercetare, conferințe, programe academice internaționale și parteneriate capabile să creeze punți acolo unde diplomația clasică întâmpină uneori limite.
În cadrul ceremoniei, doamna deputat Cristina-Emanuela Dascălu i-a adresat un mesaj special profesorului universitar dr. Vasile Burlui, președintele fondator al Universității Apollonia, evocând construcția academică realizată la Iași și ideea că o universitate nu se clădește numai prin infrastructură și programe de studii, ci prin viziune, perseverență și încredere în valoarea omului educat.
Mesajul adresat studenților a fost, în același timp, unul despre libertate intelectuală și despre responsabilitate. Aceștia au fost îndemnați să citească, să întrebe, să călătorească, să cunoască alte culturi, să învețe limbi străine și, mai ales, să nu confunde diploma cu educația. „O diplomă îți poate deschide o ușă. Ceea ce știi, ceea ce gândești și ceea ce devii după ce ai trecut acea ușă îți construiește destinul.”
Pentru profesori, mesajul a fost unul despre influența, uneori greu de măsurat, pe care o pot avea asupra unei generații. O lecție poate fi uitată, însă o frază spusă la momentul potrivit, o încurajare sau încrederea acordată unui student pot rămâne pentru decenii. Din această perspectivă, universitatea nu este doar spațiul în care se pregătesc profesioniști, ci locul în care se formează caractere și se cultivă libertatea de a gândi.
În încheiere, doamna deputat Cristina-Emanuela Dascălu a rezumat poate cea mai importantă miză a universității contemporane: într-o epocă a algoritmilor, a statisticilor și a răspunsurilor generate într-o fracțiune de secundă, adevărata misiune a educației rămâne aceea de a forma oameni capabili să judece singuri, să pună întrebările potrivite și să înțeleagă responsabilitatea cunoașterii.
Pentru că universitatea trebuie să formeze oameni care știu să gândească, nu doar oameni care știu să răspundă.