Criză diplomatică la Varșovia. Strategia pro-Ucraina pune țara în izolare

Polonia trece printr-un moment delicat pe scena internațională, după ce a lipsit de la două întâlniri majore în care marile puteri europene și Ucraina au discutat direcția negocierilor de pace cu Rusia.

Deși opoziția îl acuză pe premierul Donald Tusk de „incompetență diplomatică”, explicațiile sunt mult mai nuanțate, notează Politico.

Polonia, lăsată în afara cercului deciziei

Săptămâna aceasta, liderii Marii Britanii, Franței, Germaniei și Ucrainei s-au întâlnit la Londra pentru a coordona pozițiile europene în fața propunerilor americane de pace.

Polonia nu a fost invitată, iar pentru Varșovia, acest lucru doare, mai ales în contextul în care țara:

• găzduiește un milion de refugiați ucraineni,
• este principalul centru logistic pentru sprijinul militar acordat Kievului,
• are cele mai mari cheltuieli de apărare pe cap de locuitor din NATO,
• și vrea să își dubleze armata la 500.000 de soldați.

A fost a doua absență într-un timp foarte scurt: Polonia nu a fost chemată nici la summitul de la Geneva, desfășurat pe 23 noiembrie.

Opoziția îl atacă pe Donald Tusk

Tabăra președintelui Karol Nawrocki (rival politic al premierului) l-a acuzat pe Donald Tusk că a făcut din Polonia „o țară de mâna a doua”.
Marek Pęk, senator al partidului naționalist PiS, a spus chiar că absența Poloniei este „încă o dovadă a incompetenței premierului liberal”.

În replică, Donald Tusk a ironizat situația în timpul unei vizite la Berlin: „Nu toată lumea din Washington. și cu siguranță nimeni din Moscova. vrea ca Polonia să fie prezentă peste tot.”

El sugerează că poziția extrem de ferm pro-Ucraina a Poloniei îi deranjează pe unii actori internaționali și interpretează excluderea „ca pe un compliment”.

Guvernul spune că formatul întâlnirilor este schimbător

Purtătorul de cuvânt al guvernului, Adam Szłapka, a încercat să calmeze spiritele, afirmând că: „Există zeci de astfel de formate, care se schimbă constant. Nu trebuie – și nu ar trebui – să participăm la toate.”

Nu toți politicienii polonezi sunt convinși de explicații.

Fostul prim-ministru Leszek Miller a reacționat dur: „Americanii nu ne vor, europenii nu ne vor, Kievul nu ne vrea, atunci cine ne vrea?”

Alții, precum fostul președinte Bronisław Komorowski, spun că lucrurile trebuie privite realistic: la Londra au participat „cele trei puteri europene majore”, iar Polonia, în ciuda rolului său important, nu are aceeași greutate geopolitică.

Analiza Politico arată că problema Poloniei s-ar putea afla chiar la Varșovia.

Țara vorbește „pe două voci”:

• Donald Tusk construiește alinierea cu UE, Berlin și Paris
• Karol Nawrocki, președintele, cultivă relații directe cu cercul lui Donald Trump, vizitând Washingtonul și promovând ideea unei „voci independente” a Poloniei.

Cele două tabere se critică reciproc, iar diplomații occidentali nu știu uneori cine reprezintă, de fapt, „poziția Poloniei”.

Un diplomat occidental citat de Politico explică limpede: „Problema nu este poziția Poloniei. Problema este să știm cine vorbește în numele Poloniei.”

Deși președintele polonez are acces direct la cercul lui Donald Trump, oficialii europeni avertizează că miza pe un președinte american imprevizibil poate fi extrem de riscantă, mai ales în contextul în care noua strategie de securitate a Washingtonului împinge Europa să-și asume singură o parte tot mai mare din apărare.