Cu „ciuma roșie” noaptea în pat și ziua la masă

A renăscut din propria-i cenușă „ciuma roșie”. Din ce în ce mai frecvent. În retorica „partenerilor” liberali. Și, îndemnat de Klaus Iohannis, generalul cu patru stele Nicolae Ciucă a comis-o. Anunță ruperea definitivă a PNL de PSD. Dar, totodată, rămânerea la guvernare alături de oamenii lui Ciolacu. Cum vine asta?
Cum am precizat în titlu. Noaptea, pe șestache, PNL doarme alături de PSD, iar ziua se înfruptă alături de socialiști, adică de „ciuma roșie” pe parcursul celor trei mese. În felul acesta, Partidul Național Liberal este fotografiat de întreaga presă, de opinia publică, dar și de partidele din opoziție și alegătorii lor într-o splendidă poziție de șpagat. Cine stă prea mult în șpagat se poate rupe în două. Este fix pericolul care-i paște începând de ieri pe liberali.

Elena Lasconi a aruncat mănușa și, fiindcă tot nu are nimic de pierdut, a lansat o provocare grea chiar înaintea alegerilor parlamentare și prezidențiale. A anunțat că strânge semnături pentru o moțiune de cenzură împotriva Guvernului Ciolacu. Guvern din care, conform deciziei lui Ciucă, face parte în continuare și PNL. Iar Lasconi provoacă toate partidele din opoziție, dar și PNL, să semneze moțiunea de cenzură, să-și încordeze mușchii și să dea jos Guvernul Ciolacu. Pus astfel cu spatele la zid, generalul cu patru stele Nicolae Ciucă și-a luat o „pauză operativă”. Nu o refuză din start pe Lasconi, dar îi cere acesteia să se prezintă la sediul PNL pentru negocieri. Doamna Lasconi se ține tare. Și îi invită la rândul ei pe liberali să facă act de prezență la sediul USR. Tot acest ping-pong politic se desfășoară prin intermediul declarațiilor TV.

În PNL e vraiște mare. Sunt mulți cei care doresc ruperea de PSD. Unii o fac invocând motive de ordin doctrinar. Au descoperit acum, în ceasul al doisprezecelea, că PSD este partid de stânga, iar PNL este partid de dreapta și, în consecință, alianța lor este toxică. Alții semnalizează tot în aceeași direcție, dar din simplul motiv că președintele Klaus Iohannis este foc de opărit împotriva lui Ciolacu, după ce acesta l-a înfruntat în trei rânduri în nici o lună de zile. O a treia categorie de liberali, legată de pozițiile deținute în mod direct sau prin interpuși în Guvern și în alte instituții ale statului, se pronunță categoric împotriva plecării din Executiv și invocă desigur nu măcelăria, ci interesul național. Adică stabilitatea. Și uite așa, liberalii se mișcă dezordonat, rupți în patru către alegerile parlamentare și prezidențiale.

În tot acest tărăboi, George Simion, atacat și din exterior și din interior, anunță pe neașteptate că parlamentarii săi sunt deciși să semneze moțiunea de cezură. În același timp și pe bună dreptate, reprezentanții AUR se distrează atunci când aud că partidul neomarxist USR pretinde că ar fi decis facă un pol de dreapta alături de liberali.

Și, în definitiv, ce se poate întâmpla? Cum ar putea fi soluționată provocarea USR? Sunt două variante mari și late. PNL poate opta, așa cum se pare că o face, pentru rămânerea la guvernare și, în consecință, nu pot fi strânse suficiente semnături pentru a declanșa în Parlament o operațiune de debarcare a Guvernului Ciolacu. Ceea ce înseamnă că inițiativa doamnei Lasconi va rămâne un glonț ideologic și atâta tot. Dar un glonț în măsură să crească punctajul acesteia și punctajul partidului. Iar reacția lui George Simion se transformă într-un glonț orb. Un al doilea scenariu, și el posibil, este strângerea numărului necesar de semnături fără cele ale UDMR, care ridiculizează întreaga operație, și declanșarea în Parlament săptămâna următoare a dezbaterii privind demiterea Guvernului Ciolacu și trecerea la procedura de vot. În această eventualitate este de așteptat ca în ceasul al doisprezecelea PNL să bată pasul înapoi și să se îndepărteze „operativ” de măcelărie. Lăsând în minoritate Guvernul Ciolacu sau chiar punând umărul la demiterea acestuia prin Parlament. Dar partea pesedistă a Executivului, în frunte cu Ciolacu însuși, va rămâne la butoane până la instalarea unui nou Guvern, care nu ar putea să aibă loc decât după alegeri.

În aceste condiții, e relativ simplu să intuim ce se va petrece. Se va petrece fix ceea ce am scris în titlul acestui editorial.