Cui profită oportunismul lui Sorin Grindeanu?

În urmă cu câteva zile, am publicat pe Corectnews o analiză cu titlul „Atenție la Sorin Grindeanu”. Subiectul nu a fost ales întâmplător. La fel cum nici astăzi nu este o întâmplare faptul că mă opresc asupra domniei sale. Din capul locului, precizez că nu îl cunosc personal, nu am avut niciun conflict cu el, dar din start, cunoscând legăturile pe care le are cu „pădurea”, adică cu Serviciul Român de Informații, sunt obligat să fiu circumspect. Și să-mi pun întrebarea: „Drona cui este Sorin Grindeanu?”. El deține în prezent o poziție-cheie în angrenajul celor patru partide și jumătate instalate la putere. Dar, ce este și mai important, beneficiază de o excepțională poziție de start.

PSD este, ne place sau nu ne place, partidul-cheie al coaliției care guvernează azi România. Fără PSD, coaliția nu mai există, iar guvernul Ilie Bolojan cade cât ai zice pește. După demisia previzibilă a lui Marcel Ciolacu, Sorin Grindeanu ar fi putut forța, bine mersi, fiind președinte interimar al PSD, și poziția de premier. Dar nu a făcut acest lucru. Tot dintr-un calcul de oportunitate.
Dacă Sorin Grindeanu s-ar fi instalat la conducerea executivului României, el ar fi devenit în mod inevitabil un paratrăsnet. La fel cum într-un paratrăsnet s-a transformat și Ilie Bolojan, care în prezent nu mai are niciun fel de popularitate, nici măcar în rândul membrilor și electoratului PNL. Liderul de conjunctură al PSD a preferat să stea în rezervă, accesând o poziție strategică extrem de importantă, cea de președinte al Camerei Deputaților și tatonând terenul pentru ca la Congresul partidului, care nu se știe când va fi, cândva în această toamnă, să preia conducerea. Aceasta este cheia unora dintre problemele cardinale cu care urmează să se confrunte România din punct de vedere politic începând din toamna acestui an.

Am explicat în analiza precedentă, cu titlul „Atenție la Sorin Grindeanu”, faptul că acesta joacă simultan, în mod eficient și inteligent, pe două planuri. Desigur, fiind ajutat la greu de oameni relevanți din servicii. În special din SRI. Pe de-o parte, a descoperit cât de oportun este să se facă „frate cu poporul” și să critice la greu măsurile adoptate în mare viteză, multe dintre ele pripite, altele de-a dreptul aberante, și toate, în linii mari, ineficiente, de către noul executiv condus de Ilie Bolojan. Criticile sale, pe toate planurile și în primul rând cele legate de abandonarea programului Anghel Saligny, pe care inițial a decis-o guvernul, sunt perfect întemeiate și, firește, pe placul tuturor administrațiilor locale, care nu au înțeles — și pe bună dreptate — de ce lucrările începute de drumuri, de canalizare, de alimentare cu apă și cu gaze urmau să fie, pentru o perioadă nedeterminată de timp, abandonate. La acest capitol, ca să folosesc o expresie din fotbal, a pus cu o deosebită eficiență o talpă guvernului, determinându-l pe Ilie Bolojan să amâne luarea unei decizii și, cu certitudine, să nuanțeze în mare măsură măsurile draconice pe care le-a preconizat. I-a dat peste degete, pe bună dreptate, și vicepremierului corporațiilor, Dragoș Anastasiu, care s-a făcut, în urmă cu câteva zile, literalmente de râs, bălmăjind datele unui inventar al situației dezastruoase în care se află societățile cu capital de stat și bălmăjind și mai mult măsurile preconizate pentru ca România să iasă, la acest capitol, din cercul vicios.

Nu mai intru în amănunte. Este clar că Sorin Grindeanu profită de orice oportunitate pentru a-și crește popularitatea, nu numai în rândul electoratului PSD, ci chiar în raport cu opinia publică națională. Momentul este bine ales dacă ne gândim cum stau liderii politici și cum stau partidele sub aspect electoral în urma ultimului sondaj realizat de INSOMAN. În raport cu Călin Georgescu, cu George Simion și cu AUR, toți ceilalți lideri politici și toate celelalte partide au căzut undeva la genunchiul broaștei. PSD este, din această perspectivă, un partid aflat pe muchie de cuțit. El poate să decadă până la un punct de la care nu se mai poate ridica, la pachet cu liderul său conjunctural, sau, dimpotrivă, poate înregistra un reviriment. Condiția sine qua non, însă, este ca PSD să aibă capacitatea să se desprindă din actuala coaliție, să trântească guvernul și să devină suficient de credibil pentru a se plasa la vârful unei noi majorități. Fără cei mai mulți dintre actualii parteneri de coaliție. Ori această nouă majoritate nu poate fi făcută decât cu AUR. Și, din nou, există o condiție extrem de importantă, legată tot de credibilitate. Partidul trebuie să se reformeze la vârf. Fără Sorin Grindeanu, care a făcut tot timpul parte din conducere și care, prin urmare, este responsabil, la pachet cu ceilalți, pentru toate contraperformanțele înregistrate pe parcursul ultimilor ani. Fără Sorin Grindeanu și fără nucleul de la vârful PSD care îl susține pe acesta și pe care acesta îl tractează. Se va întâmpla acest lucru?

Convingerea mea este că nu. Că oportunismul lui Sorin Grindeanu îndreaptă PSD către o butaforie. Dacă rămâne în fruntea partidului, el, cu echipa sa, o reformă în PSD mult timp nu mai este posibilă. Și chiar dacă ajunge premier după ce îl mătură pe Ilie Bolojan, se va confrunta cu propriile contraperformanțe.
Oportunismul lui Sorin Grindeanu îl împinge către un eșec, după ce se va da de câteva ori spectaculos peste cap, și conduce și partidul către un nou eșec care îi poate deveni fatal.