Telefonul mobil este un produs ce a devenit indispensabil pentru majoritatea dintre noi. Cum arăta însă primul telefon mobil și cum a evoluat în forma în care este astăzi?
Telefonul mobil este astăzi un obiect indispensabil, dar evoluția sa a fost una îndelungată, avându-și rădăcinile în telefonul fix. De-a lungul anilor, acest dispozitiv a trecut prin numeroase transformări, atât în ceea ce privește designul, cât și funcționalitățile sale, ajungând să fie un veritabil mini-computer. Află cum arăta primul telefon mobil în rândurile următoare.
Primul telefon mobil
Înainte ca telefonul electric să fie inventat, termenul „telefon” desemna și alte dispozitive. Una dintre cele mai timpurii mențiuni ale acestui cuvânt datează din 1796, când Johann Sigismund Gottfried Huth a propus o alternativă la telegraful optic – un sistem în care operatorii aflați în turnurile de semnal comunicau strigând unii la alții prin dispozitive asemănătoare megafoanelor. Mai târziu, în 1860, Johann Philipp Reis a utilizat termenul „telefon” pentru invenția sa, care a fost probabil primul dispozitiv capabil să transforme sunetele în impulsuri electrice.
Cu toate că telefonul este considerat o invenție revoluționară, stabilirea paternității sale este dificilă, mai mulți inventatori lucrând simultan la ideea unui astfel de dispozitiv. Totuși, cel mai des, meritul îi este atribuit lui Alexander Graham Bell, care a obținut patentul pentru telefonul electric în 1876. Profesor de fiziologie vocală la Universitatea din Boston, Bell a creat acest dispozitiv în timpul său liber. Telefonul său inițial dispunea de un microfon și un receptor separate, iar semnalul era foarte slab, dar reprezenta primul pas spre dezvoltarea unui sistem de comunicare eficient.
În anii următori, Bell a continuat să îmbunătățească invenția. În 1892, a reușit să realizeze o convorbire între New York și Chicago, două orașe aflate la o distanță de aproximativ 1.200 km, o performanță inimaginabilă cu doar câțiva ani înainte. În general, el este recunoscut drept inventatorul telefonului, mai ales datorită faptului că, pe 10 martie 1876, a reușit prima transmisie telefonică de succes. A folosit un transmițător lichid, care a asigurat o claritate mai mare a sunetului, iar cuvintele sale – „Mr. Watson, come here, I want to see you.” – au fost auzite clar de către Watson.
În paralel, Lars Magnus Ericsson, inventator și om de afaceri suedez, a contribuit la dezvoltarea telefoniei mobile. El a utilizat o antenă bifilară montată pe automobilul său, care îi permitea să se conecteze la rețeaua de telefonie, chiar și în timpul deplasării.
Anii 1940 au fost marcați de experimente care au dus omenirea mai aproape de conceptul modern de telefon mobil. În 1956, în Suedia, a fost lansat primul telefon mobil complet automat, denumit MTA (Mobile Telephone System A), creat de compania Ericsson. Acesta nu necesita control manual, dar avea un mare inconvenient – greutatea sa ajungea la 40 de kilograme. În doar nouă ani, telefoanele Ericsson au fost reduse la 9 kilograme, un pas semnificativ spre portabilitate.
Cum a fost creat primul telefon
Epoca modernă a telefoanelor mobile a debutat în 1973. Aflat pe o stradă din New York, Dr. Martin Cooper, șeful diviziei de sisteme de comunicare, a efectuat un apel către Dr. Joel S. Engel, directorul departamentului de cercetare de la AT&T Bell Labs. Folosind un Motorola DynaTAC, Cooper a realizat prima convorbire din istorie printr-un telefon mobil.
În 1979, Tokyo a devenit primul oraș unde telefoanele mobile au fost lansate comercial. În 1983, a apărut primul telefon mobil care respectă definiția modernă – Motorola DynaTAC 8000X, un model pentru care s-au investit aproximativ 100 de milioane de dolari în cercetare. Anul următor, Bell Labs a dezvoltat primul telefon celular capabil să treacă automat de la o zonă de acoperire la alta. Pe măsură ce tehnologia avansa, dimensiunile telefoanelor s-au redus, iar calitatea semnalului s-a îmbunătățit considerabil. În 1987, în SUA erau deja înregistrați un milion de abonați la serviciile de telefonie mobilă.
Ultimul deceniu al secolului XX a adus progrese spectaculoase, mai ales odată cu apariția tehnologiei 2G, în 1991, în Finlanda. Bazată pe sisteme digitale, cel mai cunoscut fiind GSM (Global System for Mobile Communication), aceasta a îmbunătățit calitatea transmisiei și a redus interferențele. În plus, telefoanele au devenit mai mici, mai ușoare și mai eficiente energetic, iar prețurile au început să scadă, făcându-le accesibile unui număr tot mai mare de oameni.
În aceeași perioadă, tot în Finlanda, au fost introduse două inovații esențiale: mesajele SMS și posibilitatea descărcării de conținut multimedia pe telefonul mobil. Aceste progrese au deschis calea către o industrie în plină expansiune, care avea să schimbe radical modul în care oamenii comunică și interacționează cu tehnologia.