Procesul celor trei bărbați acuzați că au furat anul trecut, dintr-un muzeu olandez, Coiful de la Coțofenești și trei brățări dacice de aur, a început marți, în Țările de Jos.
Jaful, care a șocat opinia publică atât în Olanda, cât și în România, a avut loc în ianuarie 2025. Hoții au provocat o explozie pentru a pătrunde în clădirea Muzeului Drents din Assen, în nord-estul țării, iar apoi au spart vitrinele pentru a sustrage cele patru obiecte de o valoare inestimabilă: coiful din secolul al IV-lea î.Hr. și trei brățări dacice de aur.
Cei trei bărbați, identificați drept Jan B., în vârstă de 21 de ani, Douglas Chesley W., de 37 de ani, și Bernhard Z., de 35 de ani, sunt urmăriți penal pentru furt și pentru distrugerea bunurilor muzeului.
În cadrul procesului, a fost derulat și filmul operațiunii sub acoperire a anchetatorilor. Aflăm că agenții sub acoperire s-au întâlnit cu Jan B. pentru a negocia achiziția artefactelor furate.
Intermediar a fost chiar fratele mai mic lui Jan B. Agenții sub acoperire s-au întâlnit cu acesta într-un supermarket în martie, prezentându-se drept potențiali cumpărători. I-au dat 500 de euro și un telefon pe care să îl dea fratelui său.
În aceeași zi, B. a folosit telefonul să îi sune pe polițiștii pe care îi credea posibili clienți. A aflat de la aceștia că sunt gata să dea 400.000 de euro pentru „lucrul acela”. Nu a zis imediat ceva despre preț, spunând că „am fost o echipă, trebuie să discutăm”.
Cum au decurs întâlnirile
Pe data de 5 martie, a avut loc o întâlnire între agenții sub acoperire și acesta. Suspectul pornise de acasă spre gară, iar în spatele său se afla o mașină cu număr de înmatriculare străin. La un moment dat, acel autovehicul l-a blocat pe suspect, un anchetator s-a dat jos și l-a constrâns pe Jan B. să urce. În mașină, B. le-a declarat agenților că jaful a fost comis de W. și Z., iar aceștia sunt cei care au planificat totul.
Pe 9 martie, a urmat o altă întâlnire, în timpul căreia B. a spus că a comis jaful împreună cu W. și Z. Pe 18 martie, agenții l-au luat iar pe B. de acasă, iar acesta le-a spus că avocatul lui W. trebuie contactat pentru a cumpăra obiectele furate.
Jan B. a suspectat că are de-a face cu agenți sub acoperire și chiar a fost înregistrat când a vociferat aceste îngrijorări. „Nu arătați a acoperiți, dar nici nu ar fi trebuit să arătați a acoperiți” scrie într-una dintre stenogramele de la filaj, citită de judecător în timpul audierii. Agenții i-au răspuns că „bineînțeles că nu suntem acoperiți”, a continuat judecătorul, citind din același document.
Ulterior, B. a mers să mănânce împreună cu agenții sub acoperire, iar discuția a ajuns la bani. Oferta de 400.000 i s-a părut prea mică. Judecătorul remarcă faptul că B. a părut deschis la negocieri și că acceptase rolul de intermediar, dar nu a primit niciun răspuns din partea inculpatului la această observație.
În cadrul unei noi întâlniri, pe 9 martie, B. ar fi declarat că a comis jaful împreună cu W. și Z. Apoi, pe 18 martie, B. a fost ridicat din nou de acasă, moment în care ar fi spus că trebuie luată legătura cu avocatul lui W. în legătură cu achiziția.
A început procesul
Prima zi a procesului celor trei suspecți în cazul furtului comorilor dacice de la Muzeul Drents tocmai s-a terminat, iar detalii noi au apărut în timpul audierilor din Olanda. Suspecții și procurorii au fost în fața unui judecător și au explicat ce s-a întâmplat de când au fost furate obiectele antice și până când acestea au fost recuperate.
Încă de când au fost recuperate coiful de la Coțofenești și două dintre cele trei brățări, autoritățile olandeze au spus că nimic nu ar fi fost posibil dacă unii dintre suspecți au făcut o înțelegere cu anchetatorii pentru o reducere a pedepsei. În timpul acestei prime zile de proces, au fost prezentate detalii despre acest acord. Dar una dintre principalele întrebări a rămas fără răspuns.
Unde erau ascunse comorile dacice?
Poate una dintre cele mai frecvente întrebări din ultima vreme: unde erau coiful și cele două brățări? Este posibil că nu va exista niciodată un răspuns la asta, scriu jurnaliștii olandezi de la RTV Drenthe, care au urmărit procesul.
Reprezentanții parchetului au spus, la tribunal, că nici ei nu știu. Procurorii nu spun nici cine a predat comorile și nici unde a avut loc schimbul. „În ceea ce ne privește, acest lucru va rămâne întotdeauna un secret”, au spus anchetatorii.
Una dintre brățări lipsește
O brățară lipsește încă. Parchetul nu presupune că Chesley W. sau Jan B. sunt în posesia acestei brățări. Nu este clar dacă asta înseamnă că îl bănuiesc pe Bernhard Z., singurul dintre cei trei suspecți care nu a acceptat să colaboreze cu ancheta, că încă ar fi în posesia brățării.
Prin returnarea comorilor, cei doi suspecți, Chesley W. și Jan B., primesc o reducere a pedepsei cu o treime. Inițial, Parchetul a cerut șase ani de închisoare. Pe lângă asta, toți trei, inclusiv Bernhard Z., primesc și o reducere pentru că fotografiile lor au fost făcute publice.
Astfel, procurorii cer pentru Chesley W. și Jan B., cei doi care au făcut înțelegerea care a dus la recuperarea comorii, trei ani și opt luni de închisoare. Pentru Bernhard Z., procurorii cer cinci ani și șase luni de închisoare.
B. și W. au fost de acord și au confirmat judecătorului că au făcut această înțelegere în mod voluntar. Totuși, judecătorul poate decide să țină sau nu cont de acest acord cu suspecții, atunci când decide sentința.
Procesul se reia joi, 16 aprilie, cu pledoariile finale, scrie presa olandeză.
Unde e cea de’a treia bratzara?