Babele bârfitoare încep rubricuța de azi cu o scurtă povestioară de prin miliție. Zilele trecute, prin gazetă era o povestioară despre un șăf di post pe nume Sile Cojoc. Nenea ăsta trebuia să iasă la pensie de ceva vreme, dar nu vrea. Este de înțeles și de ce. Umblă o vorbă care spune că nea’ Sile, când se apucă de tras la măseluță, o ține langa și nu rămâne bar de la Țidana nevizitat. Ce treabă are asta cu ieșitul la pensie? Păi, vă spun babele. Voi credeți că nea’ Sile se îngrămădește să plătească ce consumă? Nuuu… nici vorbă. Toarnă și pleacă cu mâna pe baston, cum s-ar zice… Despre nea’ Sile, babele ar mai avea multe de spus, dar, pentru un moment, ne oprim aici. O să mai vedem noi cum merge treaba și discutăm la momentul potrivit. A… era să uite babele! Nea’ Sile face tot ce vrea și spune prin sat că lui n-are ce să-i facă nimeni, că e pe final de carieră…