Cum s-au transformat bazele de antrenament din fotbalul românesc – o nouă șansă pentru tinerele generații

Fotbalul românesc a avut mereu acel „ceva special”. Ne-am bucurat de pasele geniale ale lui Hagi, am trăit emoții uriașe alături de generația de aur, am redescoperit în ultimii ani generația de suflet și visăm în continuare la acel moment când vom reveni printre marile puteri fotbalistice ale lumii.

Dar știm cu toții un adevăr simplu și dureros: oricât de mare ar fi talentul, totuși acesta nu este suficient. În era în care fotbalul s-a transformat într-o adevărată știință, în care datele, tehnologia, seria de mingi de fotbal performante și pregătirea fizică se îmbină cu precizia unui ceas elvețian, infrastructura de antrenament joacă un rol esențial. Cei responsabili de domeniul sportiv în România, după decenii de stagnare, au înțeles în sfârșit acest lucru.

RomaniaTV

💔💔💔DESPĂRȚIRE bombă în showbiz! Andreea Marin i-a spus adio lui Adrian Brîncoveanu. E cutremur!

Observatornews.ro

ANIMAŢIE. Anvelopele, adevărate bombe pe caniculă. Cum cedează brusc cauciucurile

Să ne amintim de unde am plecat

Anii ’90 și începutul anilor 2000 nu au fost deloc prietenoși cu fotbalul de tineret din România. Multe dintre bazele de antrenament existente la acea dată arătau mai degrabă ca niște curți abandonate decât ca niște centre de pregătire. Peste tot în țară găseai terenuri de fotbal denivelate, vestiare insalubre, lipsa echipamentului minim necesar și antrenamente improvizate. Aceasta era realitatea de zi cu zi pentru mulți tineri care visau să ajungă mari fotbaliști în România acelor ani.

În lipsa unor minime condiții decente, mulți dintre tinerii talentați au căutat o cale de ieșire, iar aceasta, de cele mai multe ori, însemna evadarea către academiile de fotbal din Europa. Acolo au primit cu adevărat sprijinul de care este nevoie pentru a face performanță: antrenori specializați, programe de nutriție, educație sportivă și mentalitate de învingător.

Puține cluburi din România își permiteau atunci să investească cu adevărat în copii și juniori. Steaua, Dinamo, Universitatea Craiova sau FC Argeș mai păstrau câte o structură funcțională, dar departe de standardele europene.

Punctul de cotitură s-a realizat prin investiții, modele de urmat și multă ambiție

Transformarea în bine a acestei infrastructuri sportive românești s-a realizat în timp, și cu mult efort. Un rol esențial în această direcție l-au avut noile reguli impuse pentru licențierea cluburilor:

• condiții minime de infrastructură,
• investiții în centrele de copii și juniori,
• programe de dezvoltare pe termen lung.

Totuși, și  mai important a fost exemplul personal al unor fotbaliști din generația de aur. Gheorghe Hagi a fost poate cel mai vocal și determinat promotor al unei schimbări reale în mentalitatea oamenilor din fotbal și investiția în baze sportive pentru tineri. Cu Academia Hagi, fondată în 2009 la Ovidiu, el a arătat că și noi putem avea parte de cel mai înalt nivel.

Academia sa a fost gândită ca un ecosistem complet: copiii beneficiază de cazare, masă, transport, educație, antrenamente zilnice și, poate cel mai important, de o filozofie clară de viață sportivă. Aici se pun bazele în jocul de fotbal, dar se construiesc și caractere puternice. Nu doar victorie pe teren, ci creștere personală. Succesul s-a văzut rapid, iar o întreagă generație de fotbaliști de calitate au crescut sub ochii noștri. Ianis Hagi, Răzvan Marin, Florinel Coman sau Denis Drăguș sunt doar câțiva dintre cei care au făcut pasul spre fotbalul mare, pregătiți și formați în România și care reprezintă acum nucleul echipei naționale a României.

Cum arată azi o bază de antrenament modernă?

În prezent, conceptul de bază de antrenament s-a redefinit complet. Nu mai vorbim despre un simplu teren cu două porți și o baracă în loc de vestiar. Vorbim despre adevărate centre multifuncționale, care acoperă toate nevoile unui sportiv în formare:

• terenuri multiple, atât cu gazon natural cât și sintetic, dotate cu sisteme de drenaj performant;
• săli de forță moderne, cu echipamente profesionale pentru toate tipurile de antrenament;
• zone de recuperare, cu saune, criosaune, piscine, camere hiperbare și centre de fizioterapie;
• spații de cazare pentru juniori, cu camere moderne și personal dedicat;
• cantine proprii, cu meniuri personalizate în funcție de vârstă și programul sportiv al fiecăruia;
• săli multimedia pentru analiza video a meciurilor și pregătirea tacticilor de joc;
• cabinete medicale, de consiliere psihologică și de nutriție.

Exemplul Academiei lui Hagi a fost preluat și de alte centre sportive din țară. Universitatea Craiova a inaugurat recent o bază de antrenament la standarde europene, FCSB are la Berceni un complex complet modernizat, iar Rapid a investit considerabil în baza de la Cătălina. CFR Cluj, Sepsi, FC Voluntari, Farul Constanța, Poli Iași sau U Cluj sunt alte cluburi care au înțeles că fără o infrastructură solidă, nu poți construi nimic pe termen lung.

Soluția: investiția în generațiile tinere

Nu doar cluburile de fotbal de tradiție au făcut investiții importante în infrastructura lor sportivă, ci și unele echipe din ligile inferioare, dar cu viziune, au accesat fonduri europene sau au creat parteneriate public-private pentru dezvoltarea infrastructurii. Exemple notabile în acest sens sunt Viitorul Pandurii, CSM Slatina sau CSC Dumbrăvița – cluburi care, deși nu au bugete uriașe, înțeleg că formarea tinerilor este singura cale reală de a progresa în sport.

La nivel instituțional se observă schimbări importante. De exemplu, Federația Română de Fotbal a lansat rețeaua „Centre de Excelență”, unde selecția și pregătirea sunt realizate la un nivel înalt, de calitate. De asemenea, Liga Profesionistă de Fotbal oferă stimulente financiare pentru promovarea tinerilor din propriile academii, iar cluburile sunt monitorizate anual în ceea ce privește investițiile în juniori și rezultatele obținute.

Probleme și provocări

Desigur, nu totul a funcționat de la sine, iar provocările și problemele întâmpinate au fost multiple. Menționăm câteva dintre acestea:

• există încă multe zone în România unde copiii joacă fotbal printre gropi, pe terenuri de beton sau pământ, echipamentele lipsesc, iar antrenamentele se fac „din instinct”, nu pe baze științifice.
• un alt punct sensibil este lipsa antrenorilor specializați pentru grupele mici de vârstă; în acești ani timpurii se pun bazele tehnicii în fotbal, ale încrederii și ale pasiunii; fără antrenori specializați pe aceste grupe de vârstă, copiii riscă să piardă mai mult decât un meci, își pierd încrederea și plăcerea de a mai juca fotbal.
• o altă problemă este presiunea absurdă a rezultatelor la juniori; pedagogic este o greșeală să ceri unui copil de 10 ani să câștige cu orice preț un meci, când scopul la acea vârstă este formarea, nu performanța; la aceste vârste fragede competiția este un instrument de dezvoltare și nu o sursă de stres.

Perspective viitoare de dezvoltare a bazelor sportive

Tendința de evoluție este definită, iar România merge în direcția bună. Nu suntem (încă) la nivelul Franței, Germaniei sau Olandei în ceea ce privește academiile de fotbal, dar diferențele încep să se reducă. Ceea ce contează cel mai mult este că tot mai mulți copii au acum acces la condiții decente de pregătire. Un copil care intră azi într-o academie modernă din România are șansa reală de a deveni un jucător complet: antrenat fizic, format tactic, educat emoțional. Acesta poate deveni așadar un fotbalist care poate concura de la egal la egal cu cei din marile ligi de fotbal.

Este nevoie, în continuare, de răbdare, consecvență și viziune pentru a avea rezultate remarcabile. De susținere reală, de oameni dedicați, de implicare la nivel local și național. Așadar, fotbalul românesc are în sfârșit o fundație mai solidă și o șansă reală pentru o nouă generație. O generație care nu doar visează la marile stadioane ale lumii, ci are și cu ce să ajungă acolo unde își dorește să fie.