Cum să îngrijești corect iepurele de casă și ce trebuie să ții minte legat de condițiile de trai

Iepurele de casă a fost obținut acum aproximativ 6.000 de ani prin domesticirea iepurelui de vizuină. Dovezi arheologice atestă domesticirea iepurilor în Spania, de unde s-a răspândit în Asia și în restul Europei. Iepurii de casă sunt predispuși la diverse boli, inclusiv infecțioase, nutriționale, parazitare și fungice.

Una dintre cele mai frecvente este boala hemoragică a iepurilor, care este de natură infecțioasă-contagioasă și virală. Această boală afectează iepurii cu vârsta peste 50 de zile și se manifestă prin anorexie, apatie, jetaj spumos-hemoragic, agitație puternică și tipete în stadiile avansate. Animalele cu forme grave ale bolii sunt adesea sacrificate, în timp ce cele sănătoase pot fi vaccinate pentru prevenire. Trebuie menționat faptul că în starea lui sălbatecă, iepurile poate fi găsit la câmpie, dar și în zona de deal a României.

Ce iepure de casă este recomandat să ai pentru copii

Privind în ansamblu și lăsând deoparte diversitatea raselor, iepurele de casă se caracterizează prin urechi lungi, ascuțite la vârf și late la bază, care sunt purtate aplecate înapoi și ridicându-se la cel mai mic zgomot detectat. Capul are o formă ovoidă, cu un bot lățit și bine conturat, buza superioară fiind despicată în linia mediană. Ochii, de diferite culori în funcție de rasă, sunt mari, rotunzi și migdalați, permitându-i iepurelui să vadă în orice direcție, cu mișcări ample.

stirilebzi.ro

Se oferă salarii atractive, asigurare privată de sănătate, tichete cadou! Ce farmacie caută angajați

Stirile PROTV

Șoferii pot reduce cu 25% consumul de carburant dacă renunță la un singur element din...

Corpul iepurelui este atât lung cât și lat, cu un piept adânc și un spate lat. Musculatura membrelor posterioare este bine dezvoltată, evidențiind coapsele puternice și labele membrelor posterioare mai late și mai dezvoltate în comparație cu cele din față. Coada este scurtă, musculoasă, stufoasă și, în general, purtată ridicat. Spre deosebire de alte rozătoare, iepurele nu utilizează ghearele (5 în față și 4 în spate) pentru prindere. Textura blănii variază în funcție de sezon, fiind deasă și moale iarna, în timp ce vara devine mai lungă și mai rară.

Iepurii de casă sunt animale extrem de sensibile și timide, cu reacții puternice la zgomote sau prezența altor animale. Această sensibilitate poate fi explicată prin faptul că domesticirea lor a avut loc relativ recent în comparație cu alte specii. În general, acești iepuri sunt jucauși și sociabili, legându-se rapid de persoanele care îi îngrijesc, dar manifestă teamă față de străini.

Mirosul joacă un rol semnificativ în viața socială a iepurelui, deoarece își marchează teritoriul cu secreții din glandele odorante situate în zona bărbiei și regiunii anale. Sunt creaturi vioaie care adoră să roade tot ce le iese în cale, așa că trebuie să fim atenți la acest aspect; roederea contribuie la menținerea sănătății dinților lor și la explorarea mediului înconjurător. Dintre animalele erbivore, iepurii sunt cei mai susceptibili la schimbările bruste de mediu, iar acest lucru poate declanșa crize de aclimatizare.

Cum ținem iepurii de casă

Pentru a menține iepurii de apartament în condiții corespunzătoare, aceștia ar trebui să fie adapostați în mod obișnuit în cuști prevăzute cu grilaj din plastic și fund perforat din plastic, având o tavă pentru colectarea dejectiilor. Cușca trebuie să fie spațioasă pentru a le oferi iepurilor un mediu confortabil pentru odihnă, mișcare, hrană, apă, reproducere, fătare și creșterea puilor. În interiorul cuștii, este important să se includă un jgheab pentru nutrețurile voluminoase, un vas pentru nutrețuri concentrate, un recipient pentru apă și un cuib pentru fătare. În cazul cuștilor femelelor cu pui, acestea trebuie așternute cu paie și curățate de două ori pe zi.

Iepurii sunt animale erbivore și, în general, sunt puțin pretențioși în ceea ce privește hrana. Alimentația adecvată este crucială pentru menținerea sănătății lor. Aceștia consumă nutrețuri de origine vegetală, cum ar fi plante verzi, furaje fibroase uscate, rădăcinoase, furaje concentrate și nutrețuri combinate.

Furajele trebuie să fie oferite după o perioadă de paială, deoarece hrănirea prea rapidă poate duce la balonare abdominală. Rădăcinoasele trebuie curățate de pământ, spălate, uscate și tocate. Nutrețurile concentrate se administrează sub formă de granule disponibile în magazinele specializate, iar cartofii trebuie să fie fierți înainte de a fi oferiți. Apa este un element esențial în dieta iepurilor, cu necesarul zilnic de 0,7 litri/zi pentru femelele gestante și masculi, 1,5 litri/zi pentru femelele cu lactație și 0,4 litri/zi pentru tineret. Lipsa apei poate duce la boli și la scăderea consumului de hrană.