Cum tratăm epilepsia la câini? Care sunt cauzele

Epilepsia este cea mai obișnuită afecțiune neurologică întâlnită la câini, afectând aproximativ 5% dintre aceștia. Este o boală cronică caracterizată prin apariția recurentă a crizelor convulsive care nu sunt provocate de nicio cauză specifică, și care sunt rezultatul unei activități neuronale inadecvate în creier. Această afecțiune afectează mai frecvent masculii și are tendința de a se dezvolta la câinii cu vârsta cuprinsă între 1 și 5 ani.

Cum tratăm epilepsia la câini

Epilepsia este o boală cronică care provoacă crize, dintre care multe se manifestă prin convulsii, și este una dintre cele mai frecvente afecțiuni cronice întâlnite la câini. În cea mai mare parte a cazurilor, epilepsia este o boală cu care câinii și stăpânii lor trebuie să se confrunte pe parcursul întregii vieți a animalului.

Stirile PROTV

Boala cu mortalitate de aproape 15%, care se transmite prin aer. „Simptomele seamănă în primele zile cu gripa”

RomaniaTV

Împăcare bombă! Bahmu şi George, din nou împreună, la 5 luni de la separare: Orice bărbat, într-o astfel de situație, trebuie să fie lângă parteneră

O criză are loc atunci când există o activitate electrică anormală în creierul câinelui, ceea ce determină schimbări bruşte, dar de scurtă durată, în comportamentul său mișcările animalului. Unele rase de câini pot fi mai predispuse la epilepsie decât altele, iar boala poate fi, de asemenea, moștenită pe cale genetică, fiind întâlnită adesea în anumite linii de pedigree.

09:43, 11 Dec 2024

FOTOCând câinele nu mănâncă, dar bea apă, ar putea fi un semn al unei probleme grave! Iată ce trebuie să faci

În multe cazuri, epilepsia la câini poate fi gestionată astfel încât animalul să rămână într-o stare în care nu mai manifestă crize. Acest lucru se poate realiza printr-un tratament adecvat, care necesită determinarea corectă a dozei pentru fiecare caz individual. Tratamentul este, de obicei, continuat pe tot parcursul vieții câinelui și necesită monitorizare regulată din partea medicului veterinar. Analizele periodice sunt esențiale pentru a minimiza efectele secundare ale tratamentului.

În Europa, există două medicamente prescrise pentru câinii cu epilepsie: Imepitoina (Pexion) și Fenobarbital. În cazul în care tratamentul cu medicamentele de primă linie nu reușește să reducă crizele, se poate lua în considerare introducerea bromurii de potasiu.

Este extrem de important să rețineți următoarele:

• Medicamentul trebuie stabilit și ajustat doar de către un medic veterinar.
• Doza prescrisă de medicul veterinar trebuie urmată cu strictețe.
• Întreruperea medicamentelor nu trebuie făcută decât la recomandarea medicului veterinar.
• Gestionarea epilepsiei la câini necesită o abordare atentă și de durată, și colaborarea strânsă cu un medic veterinar este esențială pentru a asigura binele și sănătatea câinelui dumneavoastră.

Crizele de epilepsie

Crizele convulsive la câini au trei componente distincte:

Faza Pre-ictală sau Aura: Această fază se caracterizează prin comportament inadecvat al câinelui, care poate deveni agitat, căuta stăpânul său sau încerca să se ascundă. În această fază, pot apărea tremurături și hipersalivație. Durata acestei faze poate varia de la câteva secunde la câteva ore și precede de obicei apariția crizei. Câinele simte că ceva neobișnuit se întâmplă.

Faza Ictală: Această fază poate dura de la câteva secunde până la câteva minute, iar simptomele pot varia. Acestea pot include modificări minore ale stării mentale, cum ar fi privirea absentă, tremurături ușoare, mușcături ale buzelor, până la pierderea completă a conștienței și controlului sfincterian (urinare și defecație involuntară). Crizele de tip „grand mal” se manifestă prin pierderea totală a conștienței, însoțită de mișcări spastice ale mușchilor corpului. Câinele poate cădea pe o parte, prezintă mișcări necontrolate ale membrelor, capul poate fi tras înapoi, iar controlul sfincterian se pierde, ducând la urinare, defecație și salivare involuntară. Dacă o criză durează mai mult de 5 minute, apare starea de status epilepticus, iar dacă crizele se repetă la intervale scurte de timp, acest lucru poartă numele de crize în cluster.

Faza Post-ictală: După criză, câinele intră într-o fază de confuzie și dezorientare, iar uneori poate experimenta o orbire temporară.

Este important de menționat că, în general, crizele convulsive la câini au tendința de a se agrava în timp și pot necesita gestionare medicală și ajustarea tratamentului pentru a reduce frecvența și severitatea acestora. Consultarea regulată cu un medic veterinar este esențială pentru a monitoriza starea de sănătate a câinelui și pentru a asigura un tratament corespunzător.