„Cunoștințe” sau „cunoștiințe”, care este varianta corectă? Iată care sunt cele mai comune greșeli de acord între subiect și predicat!

Limba română oferă adesea provocări în ceea ce privește scrierea corectă a cuvintelor, după cum este și exemplul „cunoștințe” sau „cunoștiințe”. Cunoașterea corectă a formei cuvintelor este esențială pentru comunicarea clară și precisă.

Limba română este destul de dificilă și poate părea foarte complexă pentru persoanele care nu o cunosc și vin din străinătate. Adesea sunt multe greșeli gramaticale pe care le fac chiar și românii.

„Cunoștințe” sau „cunoștiințe”, care este varianta corectă

Cuvântul „cunoștințe” provine din franceză de la connaissance. În limba română de nenumărate ori îl întâlnim fie la plural sau singural scris cu doi de i. În Dicționarul Explicativ acesta se definește după cum urmează: „cunoștință, cunoștințe, s.f. 1. Cunoaștere 2. (la pl.) Totalitatea noțiunilor, ideilor, informațiilor pe care le are cineva într-un domeniu oarecare. 3. Persoană pe care vorbitorul o cunoaște. 4. (Înv.) Mulțumire, recunoștință. – Cunoaște + suf. -ință (cu sensul 3 după fr. connoissance)”.

Dacă stăm și analizăm puțin situația mai detaliat vom observa că acesta este format de la rădăcina „cunoaștere” la care se adaugă sufixul „-ință”. Pentru că terminația cuvântului nu conține litera „i”, nu vom avea niciun motiv să o dublăm la plural.

Cuvântul se desparte în silabe astfel „cu-noș-tin-țe”. Conform Dicționarului Ortografic, Ortopedic și Morfologic al Limbii Române este acceptat să scriem și să pronunțăm „cunoștințe”, articulat enclitic „cunoștinței” și niciodată „cunoștiințe”.

Trebuie să fii foarte atent la cum scrii cuvintele. După cum s-a putut observa un „i” în pus poate să denatureze sensul lor și implicit și pronunția. Evitarea formei „cunostiințe” contribuie la menținerea standardelor de scriere în limba română.

Cauza greșelii ar putea consta în confuzia pe care mulți o fac cu substantivul ,,conștiință”, neologism din francezul ,,conscience”, echivalat în română prin ,,conștiință” în relație cu verbul ,,a ști”. Termenul este format din prefixul ,,con-„, rădăcina ,,ști” și sufixul ,,-ința”.

Greșeli comune în acordul dintre subiect și predicat

Limbajul corect și coerent este esențial pentru a putea avea o comunicare clară și eficientă. Cu toate acestea, multe persoane fac greșeli grave de scriere și de vorbire, care nu doar că influențează corectitudinea mesajului transmis, ci reflectă și un nivel scăzut al cunoștințelor de limba română. Una dintre cele mai frecvente erori gramaticale întâlnite o reprezintă dezacordul pe care mulți îl fac între subiect și predicat.

Acordul dintre subiect și predicat reprezintă o regulă esențială în gramatica limbii române, conform căreia predicatul trebuie să se potrivească cu subiectul în ceea ce privește numărul și persoana. Acest acord gramatical asigură claritatea, coreneța și corectitudinea unei propoziții, care face ca mesajul transmis să fie înțeles pe deplin.

Predicatul trebuie să se acorde cu subiectul în funcție de numărul (singular și plural) și persoana acestuia. Iar atunci când propoziția are mai multe subiecte coordonate, predicatul se pune la plural.

Pe lângă regulile de bază, există și situații speciale care necesită atenție în ceea ce privește acordul corect între subiect și predicat. Când prepoziția conține mai multe subiecte de persoane diferite, predicatul se acordă astfel: dacă unul dintre subiectele este la persoana I, predicatul se pune la persoana I plural; dacă unul dintre subiecte este la persoana a II-a, iar celelalte la persoana a III-a, predicatul se va pune la persoana a II-a plural. Pe lângă aceste aspecte, este important să știi și care este varianta corectă dintre „cunoștințe” sau „cunoștiințe”.