Seism cu magnitudinea de 2,5 grade pe scare Richter în România. Acesta a avut loc în județul Vrancea. Conform informațiilor furnizate de Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pământului (INCDFP), cutremurul a avut loc în județul Vrancea.
Acesta s-a produs la o adâncime de optzeci de kilometri. Magnitudinea înregistrată a fost de 2,5 grade pe scara Richter. Seismul s-a produs în apropierea următoarelor orașe:
- Brașov- 73 kilometri
- Ploiești- 85 kilometri
- Bacău- 108 kilometri
- Galați- 119 kilometri
- Brăila- 119 kilometri
- București- kilometri
În urmă cu doi ani, pe 28 octombrie 2018, în România, în județul Buzău a avut loc un cutremur de 5,8 grade pe scara Richter. Acesta a fost resimțit și în București. Acest seims a fost cel mai puternic care s-a produs în ultimii ani în România. Zona Vrancea, conform specialiștilor, este un stadiu final al unei foste zone de subducție.
Trei mari cutremure au marcat puternic România: pe 26 noiembrie 1802, pe 10 noiembrie 1940 (7,4 pe scara Richter) și cel mai recent pe 4 martie 1977. Cel din urmă a avut 7,2 pe scara Richter. Toate acestea s-au soldat cu pierderi de vieți omenești.
Cutremurul din 1977, dezastru pentru România
Seismul din de pe 4 martie 1977 s-a produs la ora 21:22:22. A avut un efect devastator pentru România. Acesta a avut magnitudinea de 7,4 grade pe scara Richter și a durat aproximativ 56 de secunde. Au fost raportate aproximativ 1.570 de victime dintre care 1.391 în București. Aproximativ 11.300 de persoane au fost rănite în întrega țară iar 35.000 de locuințe s-au prăbușit.
Majoritatea pagubelor s-au produs în Capitală unde treizeci și trei de clădiri s-au prăbușit. În zona Vrancea a fost epicentrul seismului. Unda de șoc a fost resimțită aproape în toată zona Balcanilor.
Reacțiile cetățenilor sunt răvășitoare
Principală reacție a multor persoane a fost aceea de a ieși în stradă. Mircea Nemigean, un locuitor al Bucureștiului a vorbit despre această experiență devastatoare:
„Eram santinelă pe acoperișul unui important obiectiv militar; adică, deasupra etajului șapte. Noaptea era destul de luminoasă și de văzut, puteam vedea până departe. Numai că odată parcă n-am mai simțit acoperișul sub picioare. M-am apucat însă bine de ceva și cu ochii numai primprejur, să văd ce se întâmplă. Dar nu-mi puteam crede ochilor. Cât vedeam cu ochii, toate blocurile se clătinau. Și toate clădirile se înclinau de-o parte și de cealaltă ca și copacii pe furtună.
Prima undă a fost pe verticală. Câteva fracțiuni de secundă a părut să înceteze, dar apoi a reînceput pe orizontală. Cerul a crăpat brusc, de parcă stătea să se frângă în două. Am auzit detunături îndepărtate, apoi un zgomot înfundat, care parcă venea de peste tot; se auzea tot mai tare. Apoi a venit un vânt puternic, de era să mă azvârle jos. S-a dus, dar apoi s-a și întors înapoi, de data asta cu miros greu de ars. Și p-ormă s-au stins toate luminile… pe cer era un uriaș arc de foc, ca și cum s-a produs un scurtcircuit în tot orașul… Și atunci am zis: «Gata, cred că-i gata orașul!».”