De ce a murit de fapt Arsenie Boca. Controversele șocante asupra morții sale

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

De ce a murit Arsenie Boca? Părintele Arsenie Boca, considerat unul dintre cei mai mari duhovnici ai României, a murit pe 28 noiembrie 1989, fiind înmormântat cinci zile mai târziu la Mănăstirea Prislop, în locul ales de el însuși, în prezența a aproximativ 2000 de oameni.

Moartea sa rămâne un subiect controversat, învăluit de numeroase întrebări și teorii care, până astăzi, nu au primit răspunsuri definitive. Care ar fi cauzele morții sale și de ce unii credincioși cred că Arsenie Boca a fost torturat până la moarte, află în rândurile următoare.

De ce a murit Arsenie Boca

O parte dintre credincioși susțin cu convingere că părintele a fost torturat de Securitate înainte de a muri, spunându-se că avea unghiile smulse și că, înainte să își dea ultima suflare, i-ar fi avertizat pe anchetatori: „Spuneți-i lui Ceaușescu că nu mai apucă Crăciunul.” Alții, în schimb, cred că a murit în liniște, la Mănăstirea Sinaia, slăbit de eforturile continue, de boală și de privațiunile îndurate în tăcere. Ceea ce este cert și confirmat din multiple surse este că Arsenie Boca a fost urmărit în permanență de Securitate, până în ultima zi a vieții sale.

Intrat în atenția autorităților încă de dinaintea instaurării regimului comunist, părintele era suspectat de legături cu Mișcarea Legionară. Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus devenise, în anii celui de-al Doilea Război Mondial, loc de pelerinaj pentru mase de oameni, printre care se aflau și simpatizanți ai acestei mișcări. Această afluență a ridicat semne de întrebare în rândul autorităților, care se temeau că influența sa spirituală ar putea genera o destabilizare într-un context politic fragil. Deși investigațiile ulterioare au demonstrat că părintele nu a avut nicio implicare reală cu Mișcarea Legionară, suspiciunile au rămas înscrise în dosarele Siguranței, dosare care aveau să fie preluate și intensificate de Securitatea comunistă.

Misterul morții sale

Prima arestare a avut loc în iulie 1945, la Mănăstirea Bistrița din Vâlcea. A fost anchetat la Râmnicu-Vâlcea și transferat apoi la Siguranța Generală din București. A fost eliberat la ordinul Ministerului Afacerilor Interne în jurul datei de 30 iulie, acuzațiile dovedindu-se nefondate. Se pare că totul a pornit de la excesul de zel al ministrului Cultelor, Constantin Burducea, care încerca să demonstreze loialitate față de noul guvern, angajându-se să curețe Biserica de elementele considerate periculoase pentru stat. Părintele Boca fusese activ în acea perioadă, încercând să întărească duhul credincioșilor în fața viitorului incert impus de regimul comunist. Anchetatorii și-au dat repede seama că arestarea fusese o eroare, iar părintele s-a întors la Mănăstirea Brâncoveanu.

În 1948 a fost din nou arestat, anchetat la Făgăraș și Brașov, iar în noiembrie a fost mutat la Mănăstirea Prislop. În 1951, a fost trimis pentru mai bine de un an în lagărele de muncă forțată de la Canalul Dunăre–Marea Neagră. A urmat o altă arestare în 1955, fiind anchetat la Timișoara și apoi închis la Jilava și Oradea, de unde a fost eliberat în aprilie 1956. În 1959, a fost scos din monahism și i s-a interzis slujirea. A lucrat ulterior ca pictor la Atelierele Patriarhiei. A pictat în mai multe biserici din București și din țară, iar din 1968 până în 1983 a lucrat la pictura bisericii din Drăgănescu, perioadă în care mii de oameni l-au căutat pentru sfat și îndrumare.
Arsenie Boca s-a stins din viață cu o lună înainte de căderea regimului comunist, într-o căsuță modestă din Sinaia, unde câteva maici de la Prislop amenajaseră un așezământ monahal. Moartea sa, petrecută chiar înainte de Crăciunul sângeros al lui 1989, continuă să suscite întrebări și să alimenteze fascinația unui popor care nu l-a uitat.