WoW!

De ce dădeau strămoşii noştri tăciune stins bolnavilor

Publicat: 17 feb. 2020

De mii de ani, medicina populară tratează anumite boli cu cărbune de lemn. Astăzi, pe la sate, babele îl folosesc în descântece de deochi, dar cărbunele are şi virtuţi terapeutice reale. Ştiau ei, strămoşii noştri, ce ştiau, când luau din vatră un tăciune şi-l dădeau bolnavului, fie om sau animal, să-l înghită. Durerea de burtă trecea pe loc. În farmacii, se găseau până nu demult nişte pastile negre pe care le luăm în caz de balonare. Ele conţineau, de fapt, cărbune activ, un remediu natural valoros în terapia bolilor, recunoscut şi de medicii alopaţi. Astăzi, cărbunele vegetal nu mai e folosit ca atare, fiind înlocuit de medicamente sofisticate şi extrem de scumpe. Dar studii recente au arătat că tot cărbunele de lemn este mai eficient.

Un cărbune medicinal

În descântecul pentru deochi, babele aruncă într-o cană cu apă un cărbune aprins şi-i dau bolnavului să bea apa rezultată. Ceea ce-l vindeca pe suferind nu este chiar descântecul, cât extractul hidric obţinut în urma stingerii cărbunelui în apă. Ce este cărbunele activ? Este cunoscut şi sub denumirea de carbo activatus, carbo medicinalis, cărbune adsorbant sau cărbune medicinal.

Are ca principala caracteristica puterea crescută de fixare şi acumulare asupra sa a moleculelor unui gaz, a toxinelor bacteriene şi a substanţelor toxice ingerate sau rezultate în urma metabolismului. Carbonaţii din cărbune au efect calmant şi vindecă boli. O dovedesc sutele de studii ştiinţifice. Cura cu cărbune vegetal este un tratament simplu de pregătit şi foarte ieftin. De aceea, n-ar trebui să lipsească din farmacia naturistă a fiecăruia.

Inamicul toxinelor

Cel mai bun cărbune pentru terapie este cel obţinut din lemn de tei. Mai există şi alte forme de cărbune utilizate în fitoterapie, preparate prin arderea la foc mocnit a unor părţi din plante: sâmburi de struguri, seminţe de in, ramuri de viţă-de-vie, cu efect benefic asupra tubului digestiv şi de protecţie hepatică.

Cărbunele de lemn este în primul rând un remediu de prim ajutor, în caz de otrăviri şi toxiinfecţii, când se recomanda administrarea a trei linguri de cărbune cu puţină apă. Dar e eficient şi pe termen lung, pentru combaterea gastritei şi ulcerului, care s-ar agrava la administrarea aspirinei şi a anumitor antiinflamatoare. Măcinat sub formă de pulbere fină şi administrat în cură internă, cărbunele vegetal dezintoxica organismul, acţionând ca un veritabil absorbant al toxinelor. Sub formă de cataplasme, vindeca articulaţiile inflamate. Cărbunele vegetal combate balonarea şi infecţia cu microorganisme, elimina aciditatea excesivă. Ajuta în enterite, colite de fermentaţie şi putrefacţie, diaree şi toxiinfecţii alimentare. Cărbunele este recomandat şi pentru animale.

Pulbere şi cataplasme

Substanţele active conţinute de cărbune se numesc carbonaţi (de mangan, magneziu, potasiu şi sodiu), dar mai conţine şi unele minerale, îndeosebi siliciu şi seleniu. Acţiunea terapeutică a remediului se bazează pe însuşirile sale antitoxice, adsorbante, calmante, cicatrizante, antispastice, antiazotemice şi antiinfecţioase. Cărbunele este recomandat în cazuri de balonare, dureri abdominale pricinuite de indigestie, arsuri gastrice, dureri de cap, somnolenţa, regurgitaţii, otrăviri cu ciuperci, plante otrăvitoare, pesticide, insecticide.

Cărbunele reduce colesterolul şi acţionează ca pansament gastric. Este indicat intern şi în diaree, dizenterie, colite, balonări), afecţiuni cardiace (hipertensiune arterială, arterite, palpitaţii), astm bronşic, alergie şi azotemie (creşterea ureei şi acidului uric în sânge), guta, hipercolesterolemie. Extern, se foloseşte pentru tratarea eczemelor, rănilor vechi, gangrenelor şi urticariei.

Cum se arde cărbunele?

Prepararea cărbunelui medicinal se bazează pe principiul carbonizării materialului lemnos într-un mediu lipsit de oxigen. Se introduc într-un cilindru metalic sau ţeava metalică de 10-15 cm lungime, de preferinţă de bronz, alamă sau oţel inoxidabil, ramuri uscate de tei, curăţate de coajă. Golul dintre ele se umple cu nisip. Recipientul se acoperă etanş la capete cu capace infiletate sau dopuri de argila şi se ţine pe flacăra aragazului timp de 1-2 ore, răsucindu-se din când în când, pentru a fi cuprins uniform de foc.

Se scot apoi ramurile carbonizate, se transforma în pulbere cu ajutorul râşnitei de cafea şi se păstrează în pungi de hârtie, la loc uscat. Poate fi folosit şi cărbunele obţinut în vetre de foc mocnit. Pentru preparare, se pun ramuri de tei uscate şi tăiate scurt, într-o adâncitură făcută în sol într-un loc dezinfectat în prealabil cu apă de var şi li se dă foc. Se acoperă apoi totul cu un strat subţire de argila sau pământ curat, pentru că focul să ardă în prezenţa a cât mai puţin oxigen.

Atenţie la contraindicaţii!

Atunci când înghiţim pulbere de cărbune, trebuie să ţinem conat de anumite sfaturi. Se ia doar o jumătate de linguriţă de pulbere la 100 ml de apă, de 2-3 ori/zi, între mese, cu excepţia intoxicaţiilor, când se iau 2-3 linguriţe de pulbere o dată. În uz extern, se pudrează cu pulbere zonele afectate. Este contraindicat în constipaţie. Se recomada păstrarea unui interval de două ore intre administrarea de cărbune activ şi alte tipuri de medicamente. Pentru bolnavii care suferă leziuni ale tractului gastro-intestinal, nu este recomandat tratamentul cu cărbune. Principala reacţie adversă este scaunul negru, dar mai pot apărea şi ameţeală, înnegrirea cerului gurii şi a limbii, disconfort la nivel abdominal. Pentru că gustul şi consistenţă îl fac greu de ingerat, e bine să luaţi cărbunele activ cu multă apă.

Filtru de aer şi apă

În industrie, cărbunele vegetal e folosit pentru decolorare. De exemplu, pentru producerea zaharului alb rafinat, la ultima prelucrare se foloseşte cărbune. Majoritatea filtrele de aer şi de apă au în componenţa cărbune activ. Pentru filtrarea apei din acvariul cu peşti, o metodă ieftină şi eficientă spune să punem o lingură de cărbune la 20 l de apă într-un săculeţ de pânză.

E bine să-ţi pui cenuşă-n cap

Cenuşa vegetală este şi ea leac folosit la ţară, dar complet uitat la oraş. Acest remediu străvechi conţine calciu şi magneziu, zinc, seleniu, sodiu şi potasiu. Se obţine din arderea de coceni de porumb, paie de cereale, frunze uscate, coada-calului, urzica moartă, păpădie, teci de fasole uscată. Cenuşa vegetală este indicată intern, în afecţiuni digestive (vărsături, diaree cronică, balonări, paraziţi intestinali), în boli cardiace (bradicardie, palpitaţii, insuficienta cardiacă, hipertensiune arterială), afecţiuni neuropsihice (iritabilitate, neurastenie, agitaţie psihomotorie), alcoolism, hipoglicemie, paralizii, slăbiciune musculară, astm bronşic.

Extern, vindeca psoriazisul, micozele şi scabia. Cenuşa vegetală este contraindicata în tahicardie şi constipaţie. Se recomanda câte o jumătate de linguriţă de cenuşă în 50 ml apa, de trei ori pe zi, cu 30 minute înaintea meselor. Extern, se fac spălaturi cu suspensie din această cenuşă. Cea mai cunoscută şi eficientă întrebuinţare a cenuşii vegetale este ca leac pentru căderea părului şi întărirea unghiilor. Ramurile verzi de mesteacăn se pun cu un capăt în foc, iar prin capătul opus iese seva care se foloseşte pentru ungerea scalpului. Din coajă subţire, prin ardere, se obţine dohat (cenuşa vegetală), cu care se unge chelia.



loading...

Adauga un comentariu