De ce merge Ilie Bolojan cu capul înainte?

Pentru orice observator al scenei politice din România, întrebarea din titlul acestui editorial reprezintă un mister. Este greu, dacă nu cumva imposibil, de explicat de ce, în condițiile în care totul se întoarce împotriva lui, premierul României persistă și merge din ce în ce mai departe. Cu alte cuvinte, cum de nu cedează? De ce coloana sa vertebrală nu se frânge, indiferent cât de lung sau de scurt îi este gâtul?

Aparent, răspunsul este complicat. Fiindcă Ilie Bolojan este așezat moț deasupra unei coaliții nemaiîntâlnite încă în istoria României, de patru partide și jumătate, și care, fiecare în parte, înregistrează beneficii importante de pe urma acestei guvernări. E greu de presupus că, dacă nu se întâmplă ceva ieșit din comun, vreunul dintre aceste partide va renunța la avantajele pe care le obține exercitând la comun, în colectiv, această guvernare și utilizându-l pe Ilie Bolojan drept paratrăsnet permanent. Și, totuși, întreg acest edificiu, construit exclusiv în baza unor interese pe care din ce în ce mai mulți români le taxează drept malefice, are toate șansele să se prăbușească.

Prăpădul care urmează, distrugerea acestui edificiu creat în plină curbă de sacrificii, pentru țara care înregistrează cele mai rele performanțe din Europa, nu va fi însă generat, din păcate pentru ceea ce înseamnă mecanisme democratice într-un stat european, nici de către partidele politice, nici de către societatea civilă, cvasi-inexistentă, nici sub influența vreunui factor extern, cu sau fără participarea unor boți, și pur și simplu pentru că cetățenii nu vor mai suporta umilința la care sunt supuși și se vor revolta. Când se va întâmpla acest proces care va duce la deznodământ, când anume va fi el declanșat și ce anume îl va declanșa rămâne, pentru moment, un mister.

Singura certitudine este că, pe parcursul anului viitor, probabil spre sfârșitul sezonului rece, „mămăliga” va exploda. După ce se va întâmpla acest eveniment, vom avea timp, ani de zile mai târziu, să constatăm cât de profitabilă este democrația, cu mecanismele ei prin care este asigurată alternanța la putere, și cât de dezastruoasă este non-democrația, cu rupturile politice și sociale pe care le provoacă și care au consecințe pe termen lung.