Dacă te-ai întrebat vreodată de ce se bate toaca la Biserică, ei bine, trebuie să știi că aceasta are propria poveste și este una foarte interesantă. Acest instrument de lemn datează din secolul al VI-lea și a apărut cu mult înaintea clopotelor.
Toaca este un instrument muzical folosit în cadrul slujbelor religioase creștine, în special în bisericile ortodoxe. Ea este compusă dintr-o bucată de lemn sau metal care este lovită cu un ciocan pentru a produce un sunet distinctiv. Originea toacei poate fi urmărită înapoi în timp, în perioada Bizantină, când era folosită pentru a chema călugării la rugăciune.
De ce se bate toaca la Biserică
Toaca este un element arhaic în cultul bisericesc, care provine din perioada precreștină și care și-ar avea originile cel mai probabil în Egiptul Antic. Apoi, după ce creștinismul a devent o religie recunoscută în anii primului secol d. Hr. și s-a răspândit datorită condițiilor oferite de Imperiul Roman, mult mai târziu, prin secolul al IV-lea, slujbele bisericești erau anunțate cu ajutorul trâmbițelor sau al clopoțeilor.
Mai mult decât atât, la mănăstiri, un monah era desemnat să bată la ușa fiecărui călugăr sau măicuțe cu un ciocănel confecționat din lemn pentru a-i trezi sau pentru a-i chema la rugăciune.
Cele mai vechi scrieri care fac referire la toaca pe care o știm cu toții astăzi datează din secolul al VI-lea. Potrivit acestor mențiuni, toaca a apărut cu mult înaintea clopotelor, care aveau să fie introduse pentru a înlocui bătăile în uşă.
Toaca a fost preluată apoi de lumea creştină şi a fost stilizată. Folosirea toacei s-a răspândit în întreaga Biserică Ortodoxă, mai întâi în Grecia, la Muntele Athos, iar mai apoi în Bulgaria, Ţările Române, Serbia, Muntenegru, Bosnia-Herţegovina, Macedonia şi pe întregul teritoriu al fostului Imperiu Bizantin. Practica utilizării toacei nu s-a extins, însă, şi în Biserica din Apus, dar s-a păstrat în Bisericile Greco-Catolice, care urmează ritul bizantin.
Ce este toaca
Toaca este un obiect nelipsit din bisericile și mănăstirile ortodoxe, care se folosește în liturgica ortodoxă. Aceasta este un instrument muzical de percuție, care face parte din clasa idiofonelor, adică instrument muzical care produce sunete prin vibrații ale însuși corpului său datorită rezistenței și elasticității materialului din care este fabricat.
De altfel, toaca și clopotele sunt singurele instrumente muzicale acceptate de Biserica Ortodoxă. Spre deosebire de clopote, care se regăsesc în toate bisericile românești, toaca există doar în anumite lăcașuri de cult, în special în bisericile vechi și în mănăstiri. Află când se citește Imnul Acatist al Maicii Domnului.
Indiferent de materialul din care este realizată toaca, lemn sau fier, sunetul pe care aceasta îl scoate anunță că este timpul pentru rugăciune și meditație și marchează, totodată, sfârșitul slujbei.
Percuția se face în mod ritmic, iar în funcție de locul în care este lovită această placă din lemn sau din metal se pot obține sunete cu diferite înălțimi. În acest fel se poate crea o linie melodică pe cât de simplă, pe atât de frumoasă, care pur și simplu te vrăjește.
Prin baterea toacei Biserica conducătoare vestește creștinilor că este vremea Vecerniei, Utreniei, Dumnezeieștii Liturghii și a altor sfinte slujbe și îi îndeamnă să se adune cu toții în sânul Sfintei Biserici.
În perioada precreștină, toaca era făcută din lemn, mai exact din lemn de fag sau tei, care sunt mai rezistente și oferă o rezonanță plăcută. De altfel, multe biserici și mănăstiri românești au dus mai departe această tradiție. E important să știi de ce se bate toaca și că este mult mai veche decât clopotele.