Deputatul Simona-Elena Macovei Ilie cere explicații privind gazele din Neptun Deep: „România trebuie să afle dacă a cumpărat gazele sau doar a spus «da» pe hârtie”

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Deputatul de Iași Simona-Elena Macovei Ilie, liderul grupului parlamentar S.O.S. România, susține că a primit un răspuns oficial din partea Administrației Naționale a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale (ANRSPS) referitor la exercitarea dreptului de preempțiune al statului asupra gazelor din proiectul Neptun Deep. Parlamentarul afirmă că documentul ridică mai multe semne de întrebare privind modul în care statul român a gestionat această procedură și solicită clarificări privind finanțarea, condițiile contractuale și identitatea cumpărătorului inițial.

„Neptun Deep: România a spus „da” gazelor din neptun deep, după demiterea guvernului. cine a spus „nu” banilor?
„Trei oferte refuzate. Un „acord ferm”. Un cumpărător necunoscut publicului. Preţul şi cantitatea ? Confidenţiale. Iar statul recunoaşte că nu avea fondurile pregătite.
Am în faţă un răspuns oficial al Administraţiei Naţionale a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale ? ANRSPS, primit în urma interpelării mele parlamentare nr. 5674A/2026 adresată Guvernului României, privind exercitarea dreptului de preempţiune al statului asupra gazelor naturale din Neptun Deep.
Pe document scrie „NESECRET”. Dar exact informaţiile esenţiale pentru România ? cantitatea de gaze, preţul, formula de calcul, perioada contractuală, punctul de livrare şi identitatea cumpărătorului ? sunt ascunse sub menţiunea „strict confidenţial”.
Din răspuns rezultă că OMV Petrom a transmis patru oferte către statul român:
13 decembrie 2024;
22 aprilie 2025;
23 decembrie 2025;
8 mai 2026.
Primele trei oferte au fost refuzate. Cea de-a patra a fost acceptată.
Oferta acceptată a fost înregistrată la 8 mai 2026, la trei zile după ce Parlamentul demisese Guvernul Bolojan prin moţiunea de cenzură din 5 mai 2026. Guvernul demis mai putea îndeplini numai actele necesare administrării treburilor publice, fără a promova politici noi.
Nu afirm că acest fapt determină automat nelegalitatea operaţiunii. Dar statul este obligat să explice dacă asumarea unei achiziţii de gaze naturale, cu posibile obligaţii financiare majore şi multianuale, reprezenta simpla administrare a treburilor publice sau o decizie strategică ce depăşea mandatul limitat al unui Guvern demis!
ANRSPS arată că, la 14 mai 2026, statul şi-a manifestat acordul pentru exercitarea preempţiunii, iar la 20 mai a fost reconfirmat „acordul ferm”. Decizia a făcut obiectul aprobării prim-ministrului şi avizării viceprim-ministrului, ministrului energiei, secretarului general al Guvernului şi preşedintelui ANRSPS.
Dar unde erau banii?
În acelaşi răspuns oficial, ANRSPS afirmă:
„ANRSPS nu avea fonduri bugetare disponibile pentru achiziţia cantităţilor oferite.”
Instituţia justifică situaţia prin „caracterul intempestiv” al vânzărilor declanşate de titularul acordului petrolier.
Tot ANRSPS spune că a comunicat Guvernului, Ministerului Energiei şi Ministerului Finanţelor necesitatea alocării banilor „ca efect al acceptării vânzării”.
Această formulare ridică o întrebare imposibil de ocolit:
Statul român a acceptat ferm să cumpere gazele înainte de a avea finanţarea necesară?
Dacă răspunsul este afirmativ, cine trebuia să acorde banii?
Cine a aprobat sau a refuzat finanţarea?
A existat o viză de control financiar preventiv?
Au fost rezervate creditele bugetare şi creditele de angajament?
A fost semnat contractul?
A fost plătit preţul?
Au fost cumpărate efectiv gazele sau România a rămas numai cu un „acord ferm” pe hârtie?
În spatele ofertei exista un cumpărător concret!
Răspunsul ANRSPS confirmă că instituţia cunoaşte identitatea sau tipul entităţilor terţe interesate de respectivele cantităţi de gaze, dar refuză să comunice această informaţie publicului.
Mecanismul preempţiunii presupune existenţa unei tranzacţii negociate cu un terţ. Contractul acelui cumpărător este suspendat până când statul decide dacă intră în locul său, în această speţă termenul fiind 7 zile!
Dacă statul acceptă valabil oferta, vânzarea se consideră încheiată cu statul român. Dacă statul refuză sau nu îşi finalizează exercitarea dreptului, contractul cu terţul poate începe să producă efecte.
Prin urmare, România trebuie să afle:
Cine era cumpărătorul iniţial?
Ce cantitate urma să primească?
La ce preţ?
Pentru câţi ani?
Ce s-a întâmplat cu acel contract după „acordul ferm” al statului român?
Dacă statul nu a primit banii, au ajuns gazele din nou la cumpărătorul ţinut sub protecţia confidenţialităţii comerciale?
Am primit aşadar un răspuns care nu închide dosarul, ci îl deschide.
ANRSPS confirmă că au fost întocmite note de fundamentare, analize economice şi juridice, referate şi rapoarte privind acceptarea sau refuzarea ofertelor.
Mai mult, instituţia m-a invitat oficial să consult documentele la sediul său.
Voi da curs acestei invitaţii şi voi solicita acces la toate cele patru dosare, inclusiv la:
ofertele şi anexele OMV Petrom;
identitatea terţilor cumpărători;
cantităţile şi preţurile aferente;
analizele economice şi juridice;
aprobările şi avizele guvernamentale;
situaţia exactă a fondurilor existente;
solicitările adresate Ministerului Finanţelor;
eventualele refuzuri de finanţare;
documentele privind executarea sau neexecutarea achiziţiei acceptate.
Nu afirm, înainte de verificarea documentelor, că a fost comisă o ilegalitate.
Dar România nu poate accepta ca una dintre cele mai importante operaţiuni privind securitatea sa energetică să fie închisă public prin două formule:
„Nu aveam fonduri” şi „strict confidenţial”.
Un drept de preempţiune fără bani pregătiţi riscă să fie numai un decor juridic.
Un „acord ferm” fără dovada finanţării este o contradicţie gravă!
Iar o tranzacţie strategică în care statul ascunde cantitatea, preţul şi cumpărătorul nu poate rămâne în afara controlului parlamentar.
România trebuie să afle dacă a cumpărat gazele din Neptun Deep sau dacă, după ce a spus „DA”, cineva a spus „NU” banilor.
Iar dacă banii au fost blocaţi, trebuie să aflăm cine a luat decizia, prin ce document şi în beneficiul cui au rămas gazele”, a transmis Simona-Elena Macovei Ilie, deputat de Iași și lider grup parlamentar S.O.S. România.