Deținutul politic

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Este în afara oricărei îndoieli, pentru orice cetățean cât de cât obiectiv, că domnul Călin Georgescu este cel mai important deținut politic din istoria recentă a României. Nu că nu ar fi existat și nu există și în prezent alții. Numai că, în cazul său, mecanismul prin care acesta a fost urmărit, anchetat în mai multe dosare penale și prin care se încearcă condamnarea lui este cel mai flagrant caz din ultimii 60 de ani.

Oficial, în România, prin modificarea Codului Penal și a Codului de Procedură Penală operate la ordinul lui Gheorghiu-Dej în 1964, deținuții politici din România au fost puși în libertate, unora li s-a restabilit statutul anterior și, de atunci până în prezent, nimeni nu a fost condamnat invocându-se împotriva lui faptul că ar fi promovat o altă politică decât cea oficială. Dar deținuți politici au existat în realitate până în decembrie 1989 și după, prin invocarea de către procurori a unor infracțiuni pretinse de drept comun, care au fost pedepsite cu închisoarea de către judecători anume aleși pentru asemenea situații. În acest sens, am avut condamnați politici care au fost trimiși la închisoare pentru că, vrăji Doamne, ar fi încălcat o lege, foști candidați la alegerile prezidențiale, demnitari politici, jurnaliști, șefi de sindicate și oameni de afaceri care, mai ales după instalarea la putere a troicii Băsescu-Coldea-Kovesi, au fost considerați periculoși pentru regim. Nu a făcut nimeni un recensământ al acestora, dar în viitor se va face și, probabil, vorbim de sute de victime politice ale unui regim democratic doar în formă. Și, cu toate acestea, Călin Georgescu este cea mai importantă victimă a represiunii politice. De ce?

Pur și simplu pentru că acesta a câștigat alegerile pentru președinția României, venind aparent din spuma mării, luându-i prin surprindere pe toți competitorii, stricând jocurile făcute anterior, amenințând cu demontarea sistemului autocratic mascat sub forma unei democrații și anunțându-și intenția de a-i pedepsi pe cei vinovați pentru dezastrul produs în România în general și pentru trădare națională în special. La numai două zile după ce Curtea Constituțională a recunoscut valabilitatea primului tur de scrutin – fapt, de altfel, recunoscut ca atare și de către Autoritatea Electorală Permanentă – printr-o decizie arbitrară, luată la cel mai înalt nivel, alegerile au fost anulate, iar împotriva lui Călin Georgescu, pentru a putea fi justificat acest flagrant, au fost puse în mișcare mai multe anchete, au fost elaborate mai multe dosare penale în baza unor infracțiuni imaginare și au început să se deschidă procese după procese. Niciun alt deținut politic nu ajunsese anterior atât de departe încât să câștige detașat alegerile prezidențiale. Și niciodată până acum Curtea Constituțională nu a încălcat atât de flagrant Legea Fundamentală, iar un președinte, numit în mare pripă, nu și-a permis nerușinarea de a afirma cât se poate de ostentativ că decizia cetățenilor într-o campanie de alegeri nu este suficientă. A făcut-o Nicușor Dan chiar în plenul Parlamentului României, cu importanți invitați străini, fără ca nimeni să îi dea peste mână.

S-au afirmat vrute și nevrute despre inginerul agronom Călin Georgescu, care a deținut în trecut, inclusiv până în decembrie 1989, diferite poziții în străinătate, în așa-numitul Occident Colectiv, sugerându-se insistent că acesta ar fi fost un agent al Securității. Tot ce se poate, întrucât nici el, nici tatăl său nu au fost membri ai Partidului Comunist și, cu toate acestea, regimul l-a promovat în diferite poziții în organizații internaționale. Și eu mi-am manifestat suspiciuni de acest fel. Dar să stăm strâmb și să judecăm drept. Sunt ani de zile în care viața politică a României este dominată nu numai de declanșarea unor crize suprapuse, ci și de speranța pentru unii și oroarea pentru alții a numelui lui Călin Georgescu. Am văzut cum se pun în mișcare, într-o societate care numai democrație nu e, mecanismele statului pentru a suprima cariera unei persoane și sunt convins că CNSAS, o instituție în realitate dominată și condusă politic, cum s-a putut observa în toată istoria ei, a scotocit cât a putut prin arhive pentru a identifica faptul că, în trecut, Călin Georgescu și-ar fi turnat colegii și cunoscuții la Securitate pentru afirmațiile acestuia și că, în consecință, ar fi făcut poliție politică. Nu s-a întâmplat acest lucru. Ceea ce demonstrează că, dacă cumva, așa cum și eu am bănuieli, Călin Georgescu ar fi fost racolat de Securitatea externă, el a acționat exclusiv în avantajul statului român, făcându-și o datorie patriotică și, în niciun caz, sub drapel străin, așa cum au acționat și acționează și înainte de decembrie 1989, și în anii ’90, și acum, diverși demnitari din politică, din servicii, din justiție și chiar din presă, punându-și serviciile în favoarea altor puteri.

Din toate motivele de mai sus, cărora li se pot adăuga multe altele, Călin Georgescu, acest tată a trei copii, dintre care doi sunt minori, este cu certitudine un important deținut politic, așa cum subliniază Cristela, soția cu care președintele ales este căsătorit de peste 20 de ani.