Difteria și poliomelita, venite din trecut

Dintr-un război în altul, doar cu fronturi diferite. Asta putem spune că se întâmplă în lumea pe care o trăim. Dacă în urmă cu doi ani începeam lupta cu un inamic invizibil, care a însemnat pentru noi, medicii, resetare, informare continuă, cercetare, adaptare, respectare de reguli și eforturi umane și medicale fară încetare, de câteva zile privim războiul, cel cu arme la vedere și tabere cu interese, ce se desfășoară la câteva sute de kilometri, prin ochii celor care ne cer ajutorul. De câteva zile, oamenii alungați de război sunt nevoiți să spună „acasă” adăposturilor în care sunt primiți din solidaritatea și implicarea românilor a căror ospitalitate nu degeaba a trecut granițele țării atunci când se vorbește frumos despre noi.

În calitate de medici, ajutorul are că scop suprem sănătatea oamenilor, de aceea facem tot ce este necesar pentru a o conserva. Ne dorim să prevenim, să informam cetățenii atunci când riscurile de îmbolnăvire există mai cu seamă când este vorba despre boli grave și extrem de contagioase.
Bolile la care voi face referire sunt DIFTERIA și POLIOMELITA, motivat de faptul că Organizația Mondială a Sănătății a raportat în 2019 cazuri de difterie în UCRAINA, iar anul trecut a raportat un caz de poliomelită cu tulpină sălbatică. Aceste boli, în țara noastră, nu mai prezintă un risc deoarece campaniile de vaccinare au avut ecou. Din păcate, în Ucraina, pe fondul gradului sub optim de vaccinare pentru boli de difterie, poliomelită, rujeolă și pertussis, acestea se pot manifesta.

Ce trebuie să știm despre DIFTERIE

DIFTERIA este o boală infecto-contagioasă acută, transmisibilă, produsă de ”cornybacterium diphteriae” care poate determina fenomene inflamatorii severe și fenomene toxice severe (cardiace, nervoase și renale).

Cum se transmite?

Boala se transmite pe cale aerogenă, direct prin: tuse, strănut, vorbit și indirect: prin suprafețe contaminate, contact cu exudate de la nivelul plăgilor cutanate infectate.
Cu un grad de contagiozitate mare, între 70 și 90 la sută, pacienții netratați pot fi contagioși timp de două-trei săptămâni. Perioada de incubație este de două până la șase zile.
Difteria nu prezintă un tablou standard din punct de vedere al simptomatologiei deoarece manifestările diferă în funcție de localizarea și intensitatea procesului difteric:

Tipuri de difterie

Angina difterică – în acest caz debutul este insiduos, progresiv cu febră, astenie fizică intensă, anorexie și dureri faringiene;
Difteria laringiană – se manifestă ca o laringită obstruantă cu febră, disfonie (răgușeală), tuse aspră, spastică, tiraj intercostal etc.).
În ceea ce privește rinita difterică, aceasta se manifestă prin secreții nazale purulente sau sanguinolente
Difteria cutanată apare de obicei ca o infecție a unor dermatoze preexistente și afectează în ordine descrescătoare a frecvenței membrele inferioare, membrele superioare, capul sau trunchiul, nepermițând plăgii să se vindece.
Difteria, în cazuri rare se poate localiza la ochi (difterie conjunctivală), la urechi (otita difterică), dar și în zona anală și a organelor intime.

Când este riscul ridicat de îmbolnăvire?

Categoria de populație vulnerabilă în fața bolii este reprezentată de copii, dar riscul este crescut și pentru cei cu sistem imunitar slăbit de comorbidități.

Recomandări

Apariția unuia din aceste simptome trebuie comunicată unui cadru medical pentru a se exclude suspiciunea de difterie al cărei tratament se realizează doar în regim de spitalizare pe o perioadă de 6 săptămâni.

POLIOMELITA

Poliomelita este o altă boală infecto-contagioasă care, nedepistată la timp, poate pune în pericol viața pacientului, dar și a celor din jur.
Realizează cel mai des tablouri pseudogripale sau gastrointenstinale, iar în cazuri rare poate provoca atrofii musculare și sechele motorii.

Când este riscul ridicat de îmbolnăvire?

Ca și în cazul difteriei, poliomelita afectează copiii.

Simptomatologie specifică

Poliomelita poate debuta cu febră, catar respirator(creșterea secrețiilor nazale, afectează partea din spate a nasului), tulburări digestive, cefalee, iritabilitate și insomnie.

De ce nu trebuie să tratam cu indiferență eventualele simptome

Această boală se poate prezenta inițial cu o simptomatologie nerecognoscibilă sau care se poate confunda cu o endo-viroză. În următoarea etapă, poliomelita traversează câteva zile fără simptomatologie, ca apoi să se manifeste ca o meningită.
Complicațiile acestor boli pot fi de natură respiratorie, cardiovasculare, gastrointestinale, renale și chiar neurologice.
Vorbim despre sechelele unor boli care prin vaccin pot rămâne de domeniul trecutului. Un trecut care a luat vieți omenești din lipsa acestor vaccinuri și lipsa de informare, obstacole care în zilele noastre nu trebuie să existe.
Informarea corecta a populației face parte din prevenție, iar un comportament bazat pe acțiune al unui posibil pacient este pentru noi un succes!

dr. Florin Roșu, managerul spitalului de boli Infecțioase
”Sf. Parascheva”, Iași