Doctorița pădurilor din județul Iași. Georgeta Coroș trăiește de 32 de ani în mijlocul naturii. „Nu a fost ușor din niciun punct de vedere” – FOTO

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Georgeta Coroș, din Iași, este unul dintre cei mai vechi silvicultori din țară. De 32 de ani se ocupă de păduri și spune că s-a făcut silvicultor ca să fie aproape de tatăl său. Georgeta Coroș este responsabil cu regenerarea pădurilor, compartiment din cadrul Direcției Silvice Iași

Georgeta Coroș, în vârstă de 59 de ani, este unul dintre cei mai vechi silvicultori din Iași. Dragostea pentru pădure i-a fost transmisă de către părinții săi.

„Am 32 de ani de experiență în silvicultură. Părinții mei au fost tot silvicultori, au lucrat la o unitate forestieră. Eu l-am văzut pe tata, care lucra în pădure, mi-a plăcut și de asta am avut dorința asta mare, să fiu pe lângă el. Tata era foarte amuzant, atent, un om deosebit cu mine și sora mea, atent cu mama. Doar eu am luat calea silviculturii. Sora lucrează la Poștă. Eu eram băiatul în casă.

Eram Gicuță, nu Georgeta (n.r. – râde). Am fost elevă la Colegiul «Costache Negruzzi» și am decis să fac Silvicultura la Brașov. Am terminat promoția ‘87, aproape 120 de absolvenți, cu care am rămas prieteni și ne întâlnim o dată la 5 ani. Unul dintre colegi era din Costa Rica. A venit la noi și a făcut Silvicultura, apoi a plecat înapoi, la el în țară. Acum e directorul unui parc și e translator pentru inculpații români. A ajutat mulți români”, povestește Georgeta Coroș.

Își amintește că dirigintele din perioada liceului, care era profesor de franceză, un om rafinat pentru care femeia avea cu totul alt rost în societate, le-a spus ei și prietenei sale, Ana, care voiau să facă Silvicultură:

„Doar n-o să vreți să stați încălțate cu cizme de cauciuc și să umblați prin noroaie? Ce fel de femeie e aceea în cizme de cauciuc”.

Georgeta Coroș a muncit în mai multe zone din țară

Primul loc de muncă ca inginer silvic a fost la sectorul de exploatare Huși, unde a lucrat la proiectare și a făcut devize pentru exploatările forestiere, dar a mers și în pădure. Așa a ajuns să fie colegă cu tatăl său. S-a căsătorit și și-a urmat soțul la București, dar s-a întors acasă, în 1992, la Ocolul Silvic Dobrovăț. Apoi, la Ocolul Silvic Ciurea. Este responsabil cu regenerarea pădurilor din Direcția Silvică, iar mare parte din pădurile pe unde se plimbă ieșenii au fost plantate și sunt îngrijite de ea.

„Am fost la București pentru că fostul meu soț era bucureștean. Nu m-am adaptat la București. Am venit acasă și atât eu, cât și soțul meu ne-am continuat viața fiecare în drumul lui. Am fost colegi de facultate și așa ne-am cunoscut. Ne-am crescut copilul amândoi, nu există resentimente între noi. Fiul nostru este IT-ist. Nu a vrut să se facă silvicultor. Cu siguranță, dacă aveam o fată, la Silvicultură o îndreptam. Băiatul e IT-ist pentru că acum e la modă”, mai spune Georgeta Coroș.

Georgeta Coroș: „La minus 20 de grade am făcut pârtie cu bușteanul tras de cal prin nămeți”

Ieșeanca își amintește de faptul că a reușit cu greu să intre la facultate.

„La Brașov, unde era singura Facultate de Silvicultură, erau 6 locuri la neincorporabili, era o concurență de 26 candidați pe loc. O spun nu să mă laud, ci doar să arăt că nu a fost ușor din niciun punct de vedere. Am avut profesori valoroși și dau doar un singur exemplu, profesorul Aurel Rusu, unul din proiectanții Transfăgărășanului. Au fost 5 ani de studiu în care am învățat să creștem și să îngrijim pădurea.

Apoi, la debutul în activitate am învățat și cât de greu poate fi în acest domeniu… La minus 20 de grade am făcut pârtie cu bușteanul tras de cal prin nămeți, fiind în singura mea funcție de șef, șef de district silvic, pregătind vânătoarea la mistreț. În vremea aceea am întâlnit și 2 bărbați care scoteau din pământ un carpen, folosind un topor.

Eu eram singură, ca armă puteam folosi doar ciocanul de marcat din rucsac (n.r. – un fel de ciocan de șnițel). I-am certat, le-am luat toporul, l-am cărat și pe ăla până la cantonul silvic… Asta pentru că iubesc pădurea. Nu am pățit nimic pentru că oamenii nu erau răi în vremea aceea”, își amintește Georgeta Coroș.

A scăzut numărul hoților de lemne din Iași.

Georgeta: „Silvicultorii adevărați iubesc pădurea”

Acum se gândește că nu ar mai face același lucru și spune că silvicultorii adevărați iubesc pădurea.

„Acum nu aș mai proceda așa. Poate și mintea, dar sigur și oamenii sunt altfel. Acum sunt formatori de opinii, oameni care nu au studii în domeniu. Pornesc revolte, semnează petiții și solicită vehement lucruri despre care nu cunosc în profunzime evoluția și starea de fapt. Eu vreau să vă spun azi că silvicultorii adevărați iubesc pădurea, o protejează pe toată și nu 35 la sută, cum solicită unii.

Pădurea este o resursă regenerabilă. Un puiet crește, un arbore crește, per total, pădurea crește cu un anumit volum pe an și pe hectar. Regenerarea naturală este cea mai valoroasă și este îngrijită de silvicultori pe parcursul a peste 10-20 de ani și doar când aceasta este cu compoziția dorită, doar atunci se realizează tăierea definitivă și arboretul matern este îndepărtat.

Cantitatea de oxigen eliberată de noua pădure este mult mai mare decât în cazul arboretului matern, deoarece aceasta este compusă din milioane de puieții cu un aparat foliar mult mai bogat (sunt studii în acest sens). Rolul noii păduri este de adăpost și culcuș pentru animalele mari, crearea unor astfel de zone în cadrul unui masiv de pădure este deosebit de utilă” , mai spune Georgeta Coroș, responsabil cu regenerarea pădurilor.

Direcția Silvică a învins în instanță Asociația Agent Green.

Georgeta Coroș, silvicultor din Iași, mai spune că tinerii silvicultori sunt și ei responsabili pentru pădurile de mâine.