Viața acestui mare ieșean este de pus în ramă. Totul poate fi transmis mai departe nepoților și strănepoților. Este una dintre cele mai spectaculoase și fermecătoare personalități ale Iașului. În prim-plan este un mare și istoric cartier al fostei capitale a Moldovei. De câteva zeci de ore, Petru Ciubotaru, marele actor al Teatrului Național „Vasile Alecsandri”, a plecat către o lume mai bună. Urmăriți, doar pe www.bzi.ro, interesanta și fabuloasa „aventură” plecată din cartierul Tătărași, a unei mari pleiade de mari actori ai Naționalului, în frunte cu Miluță Gheorghiu, Constantin Ramadan, Nicolae Șubă, Costache Sava sau Aurel Munteanu
E vorba de una dintre cele mai spectaculoase, originale și fermecătoare povești legate de mari personalități culturale și artistice ale Iașului! În prim-plan este un mare și istoric cartier al fostei capitale a Moldovei, alături de un întreg șir de oameni care au adus glorie și faimă urbei. Așa cum povestește lengendarul și marcantul actor al Teatrului Național (TNI) „Vasile Alecsandri”, Petru Ciubotaru, un asemenea fenomen nu mai este cunoscut nicăieri în lume.
Fenomenal cartier al Iașului, loc de baștină al marelui actor
Pe acest plan, reporterii cotidianului BUNå ZIUA IAȘI (BZI) au obținut, de-a lungul anilor, câteva detalii și amănunte extrem de interesante despre fabuloasa „aventură” a celui care a fost și va rămâne, Petru Ciubotaru. El a plecat, în aventura sa pentru teatru, chiar din cartierul Tătărași. Din acest loc, o pleiadă de mari actori ai Naționalului, în frunte cu Miluță Gheorghiu, Constantin Ramadan, Nicolae Șubă, Costache Sava sau Aurel Munteanu au mers pe culmile Naționalului.
„Inclusiv eu, în copilărie, am trăit multe în cartierul de altădată al Tătărașiului. Aveam un unchi acolo care era o mare figură, fiind altoitor, adică se ocupa de ceea ce înseamnă altoirea copacilor… Acum, asta ca să știe ieșenii, cartierul de atunci al Tătărașilor era unul cu totul diferit de felul în care arată acum! Erau foarte multe case, frumos aranjate și cu grădini, livezi fermecătoare în grădini. Ori, unchiul meu era renumit la acele vremuri, iar eu îmi petreceam mult timp pe acolo, mergând cu vara mea care avea probleme de sănătate, să o plimb sau să o dau în leagăn. Ei, dincolo de toate acestea, vreau să vă spun că acest cartier este unic în lume și asta dintr-un motiv de-a dreptul spectaculos…
După anul 1900, și până după Cel De-Al II- lea Război Mondial, de aici au plecat marii actori ai Naționalului precum: Miluță Gheorghiu, Constantin Ramadan, Nicolae Șubă, Costache Sava, Aurel Munteanu, Gică Popovici, Aglae Pruteanu, Ștefan Dăncinescu, Nicolae Venias, și numele sunt mult mai multe decât acestea, vă asigur eu de asta. Repet, așa ceva nu mai găsești în alt loc de pe acest pământ. E drept, în toate acestea, a contat faptul că aici era și vechiul Ateneu Tătărași, loc care a fost un important pilon în a conduce la apariția unui asemenea fenomen miraculos”, rememora Petru Ciubotaru.
„Marele Frumos” de pe dealul Tătărașilor
Peste toate acestea, Petru Ciubotaru amintea de una dintre marile figuri și personalități din Teatrul Național, om care l-a inspirat. E vorba despre „frumosul” și „misteriosul” actor Aurel Munteanu. Născut taman printre livezile și plăcutele și frumoasele străzi tătărășene, acesta poate fi considerat cu siguranță unul dintre cei mai spectaculoși și impresionanți oameni ai urbei, asta la mijlocul secolului trecut.
„Din această întreagă pleiadă de mari actori ai Iașului, se distinge Aurel Munteanu, un mare actor despre care știu prea puțini și care nu prea a fost băgat în seamă până acum. El s-a născut chiar în anul 1900, în acest frumos cartier al Iașului, și a murit în 1962. El a fost remarcat de regizorul Ion Sava și a avut o serie de reprezentații teatrale, atât la Iași, cât și la București, de excepție… Era un bărbat înalt, frumos și cu un șarm aparte pe care l-am cunoscut personal. Drept să vă spun, regizorul Ion Sava îl îmbrăca în smoching, anume în cunoscutul costum de gală, îi înfășura până și p…, ca să dea bine în pantaloni…
Și uite așa toate femeile întorceau capul după el, ieșeau la stradă din curte doar să-l vadă chiar dacă nu aveau treabă să facă asta. Aurel Munteanu mergea cu trăsura, alături de doi câini, și făcea un adevărat spectacol stradal! Vreau să vă spun că el a fost și legionar, tocmai de aceea a fost nevoit să plece, ca să-și piardă urma o perioadă, undeva pe la Arad. Aș vrea să mai spun că, pentru că la noi, taman la Național, nu prea avea loc, a trebuit să se ducă la București, scenă unde a avut o serie de reprezentații fulminante și de aur.
Din păcate, puțini mai știu despre el sau îl rememorează, și este ceva care nu-i corect. Cred că ar cam trebui să readucem în fața publicului și poveștile marilor oameni ai orașului, și mai ales asta care este legată de cartierul Tătărași și de întreaga pleiadă de mari actori”, mai dezvăluia Ciubotaru.
„Poți juca mult, dar prost”
Petru Ciubotaru, mereu hâtru, dar și plin de vorbe profunde și adânci, ce îndeamnau la meditare. Mulți l-au văzut pe scenă jucând rolul lui Ștefan cel Mare, ori dându-i viață scriitorului Ion Creangă sau în travesti personificând-o pe Chirița. Toți cei care au mers la un spectacol desfășurat pe scena Naționalului ieșean au plecat mai bogați și mai plini de substanță.
„Scena teatrului, mai ales cea a Naționalului ieșean, este una sacră pentru mine. Multe au fost rolurile în care am jucat. Nu asta este, însă, ideea… Poți juca mult, dar prost. Sunt fericit, însă, că am putut să contribui cu o părticică la istoria Teatrului Național «Vasile Alecsandri»”, rememora regretatul actor Petru Ciubotaru.
Maestrul Ciubotaru și ceilalți
La 80 ani, Petru Ciubotaru era mai tânăr ca oricând, spiritual și nerăbdător să urce pe scenă. Să comunice și să se încarce cu bucuria unică ce nu ți-o poate oferi decât spectatorul. Modest și cumpătat, el nu spera la nimic altceva decât să mai apară în lumina reflectoarelor în Sala Mare a Teatrului Național.
„Peste toate acestea, aștept și mă «mențin sănătos», pentru a urca, din nou, pe Scena Mare a Teatrului Național”, le spunea apropiaților, mereu, Petru Ciubotaru.
A aflat că va avea un copil în timp ce juca Shakespeare
O amintire fabuloasă este cea legată de momentul în care a aflat că va avea o fetiță.
„Se întâmpla în 1974, în timp ce repetam la un spectacol pus în scenă de regizoarea Cătălina Buzoianu, respectiv «Poveste de iarnă», după Shakespeare. Eram pe scena de la Uzina cu Teatru și repetam… Peste drum era maternitatea „Cuza Vodă” și, la un anumit moment, cineva de la geam mi-a strigat că s-a născut fiica mea, Ozana Ștefana. A fost un moment fantastic pentru mine…”, spunea actorul.
„Tu ești EL”. In memoriam Petru Ciubotaru
„Ce aș fi fost eu fără teatru?”, se întreba Petru Ciubotaru acum treizeci de ani. Căutând răspunsul la întrebare, continuă: „Și dacă stai să te gândești la asta, parcă te bântuie o sumedenie de neliniști, de îndoieli, de regrete, de bucurii; te gândești la succese și la neîmpliniri – toate legate de acest drag Teatru – și-ți dai seama atunci că, de fapt, tu ești El”. Petru Ciubotaru s-a născut în anul 1939 în localitatea Ciurea, județul Iași. A absolvit fostul IATC în 1963, la clasa prof. Alexandru Finți, George Rafael. Repartizat la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, debutează cu rolul „Mădălin” din „Noaptea e un sfetnic bun”.
„Vreme de 55 de ani s-a lăsat în voia teatrului…”
Din 1964 își începe cariera la Teatrul Național din Iași cu rolul „Jeff” din „Jocul de-a vacanța”.
„Vreme de 55 de ani s-a lăsat în voia teatrului, care i-a găsit mereu loc de haos ori de popas, fie că s-a numit Pepelea, Iordache, Tocilă, Șoldan Viteazul, Arlechino, Chirița, Domenico Soriano, Pișcik, Stomil, Knurov, Sganarel, Trahanache, Bufonul ori Ștefan cel Mare… S-a pus mereu de-a curmezișul vârstelor și ne-a transformat în complici fanatici ai lucrării sale din care nu au lipsit profunzimea și iscusința interpretării, talentul urieșesc, disciplina unui profesionist și desăvârșita celebrare a acestui ceremonial efemer care este teatrul. Finalul stagiunii trecute și cei 80 de ani l-au găsit pe scenă; nimic nu știrbise aura firescului său absolut cuceritor și luciditatea interioară. Dacă timpul său pământesc nu a mai avut răbdare, timpul teatrului l-a absorbit în eternitatea lui și ni-l lăsa viu și aproape”, au transmis colegii de la Național.
Maestrul Petru Ciubotaru va fi depus în foaierul Teatrului Național Iași, duminică, 17 noiembrie 2019, la ora 9:00. Slujba de înmormântare va avea loc în aceeași zi, la ora 14:30, la Cimitirul Eternitatea din Iași. Dumnezeu să-l odihnească.