Lumea muzicii folk din România a pierdut un reprezentant important. Valentin Moldovan, cunoscut pentru activitatea sa în Cenaclul Flacăra și pentru melodiile care au marcat generații întregi, a decedat la vârsta de 67 de ani, lăsând un gol în comunitatea artiștilor și a publicului.
Valentin Moldovan, originar din Bistrița-Năsăud și mai târziu stabilit în Maramureș, a devenit cunoscut pentru timbrul său distinct și pentru modul autentic în care transmitea emoția prin muzică. Artistul a fost apreciat nu doar pentru voce, ci și pentru întreaga sa prezență scenică, caracterizată de discreție și devotament față de muzică.
Cariera sa s-a desfășurat pe parcursul mai multor decenii, începând cu anii ’70–’80, perioadă în care a adus contribuții importante la muzica folk românească. Moldovan a reușit să rămână relevant și apreciat de public de-a lungul timpului, consolidându-și reputația prin prestații constante și prin implicarea în diverse proiecte culturale.
În 1984, succesul său în cadrul festivalurilor „Baladele Dunării” și „Totuși Iubirea”, coordonate de Adrian Păunescu, i-a deschis ușa către Cenaclul Flacăra. De atunci, numele său a devenit asociat cu poezia și sensibilitatea specifică folkului românesc, iar contribuțiile sale au rămas parte din repertoriul național.
Creația care l-a consacrat, „Balada fulgerată de vânt”, a fost ulterior preluată și iubită de public sub titlul „Rău mă dor ochii, mă dor”, devenind astăzi un reper al muzicii folk românești. Cântecul a fost considerat de jurnalistul George Stanca drept „al doilea cântec care se confundă cu folclorul românesc, după Om bun al lui Dan Aldea”.