Doliu în România. S-a stins fostul ministru al Educației

Fostul ministru al Educației Liviu Maior a murit la vârsta de 85 de ani, fiind una dintre figurile importante ale reformei învățământului românesc din anii ’90.

S-a stins fostul ministru al Educației. A fost o figură centrală a reformei educației din România

Dispariția lui Liviu Maior marchează finalul unei etape importante pentru educația românească. Ca ministru al Învățământului între 1992 și 1996, acesta a fost unul dintre puținii lideri care au avut un mandat complet într-o perioadă dominată de instabilitate instituțională.

Activitatea sa s-a concentrat pe modernizarea sistemului educațional și pe alinierea acestuia la standardele occidentale, într-un context marcat de tranziția de la regimul comunist la economia de piață.

Remus Pricopie, rectorul SNSPA, a transmis un mesaj amplu în care a evidențiat rolul decisiv al lui Liviu Maior:

„Moartea lui Liviu Maior (2 octombrie 1940 – 5 aprilie 2026) închide, din păcate, un capitol esențial din istoria recentă a educației românești. A fost singurul ministru al Educației, din ultimii 36 de ani, care a avut nu doar șansa, ci și răbdarea și consistența de a începe și a duce până la capăt un mandat complet de patru ani (1992-1996).

Într-un timp al incertitudinii, al experimentelor instituționale și al tentațiilor de improvizație, această continuitate a însemnat mai mult decât o simplă performanță administrativă: a însemnat construcție. Profesor universitar respectat, cu o autoritate intelectuală solidă și fără ostentație, Liviu Maior a fost unul dintre acei oameni rari care au înțeles că reforma reală nu se face prin declarații, ci prin arhitecturi instituționale durabile.

Fără retorică excesivă și fără tentația autopromovării politice, a reușit să aducă sistemul de educație din România din zona paradigmelor ideologice ale regimului comunist spre un orizont al modernității pro-occidentale”.

Parcurs academic solid și recunoaștere internațională

Născut la 2 octombrie 1940, în Beclean, Liviu Maior a urmat studiile la Universitatea Babeș-Bolyai, unde și-a construit ulterior cariera universitară.

A devenit unul dintre cei mai importanți istorici români, specializat în istoria modernă și în mișcarea de emancipare a românilor din Transilvania. Autoritatea sa științifică a fost recunoscută prin numeroase premii și distincții:

-Premiul Academiei Române (1993)
-Ordinul „Meritul Academic”
-titluri de Doctor Honoris Causa acordate de mai multe universități

Prin activitatea sa, a contribuit la consolidarea cercetării istorice și la formarea unor generații de studenți.