Chiar dacă foarte multe persoane știu cine este Alex Dima, puțini sunt cei care îi cunosc povestea de viață și drama prin care a trecut. În urmă cu 12 ani, jurnalistul se considera unul dintre cei mai norocoși oameni de pe Pământ, deoarece o avea alături de el pe aleasa inimii lui, Roxana, care urma să aducă pe lume o fetiță.
Din păcate, la scurt timp după ce femeia a născut-o pe micuța Sara, aceasta a aflat că suferă de o boală nemiloasă cu care tot mai mulți oameni se luptă în ziua de azi, cancerul.
Alex Dima: „Când am aflat a fost prea târziu”
La numai jumătate de an de la diagnostic, partenera de viață a vedetei s-a stins din viață, iar una dintre persoanele care i-au dat curaj să meargă mai departe a fost fiica lui.
După decesul Roxanei, jurnalistul l-a dat în judecată pe doctor, iar în urma procesului acestuia i s-a luat dreptul de a mai profesa.
„E cumplit când afli o astfel de veste. Probabil dacă nu era Sara, nu știu ce s-ar fi întâmplat, probabil o luam razna sau probabil nu mai știați nimic de mine niciodată în România, pentru că am avut foarte multă ură pe locul acesta. Pe locul ăsta pentru că (soția mea-n.r.) a ajuns într-un spital, la un doctor care nu a tratat-o așa cum trebuie. I-a dat niște creme.
Boala asta se dezvoltă fără să știi. Când am aflat a fost prea târziu, mult prea târziu. Cu siguranță, dacă mergeam în altă parte… Foarte multă vreme eu mi-am reproșat, pentru că eu am dus-o la medicul acesta. pe care l -am dat apoi în judecată şi colegiul medicilor l-au oprit să mai fie doctor”, a mărturisit Alex într-un interviu.
Colegii de muncă l-au ajutat să treacă peste pierderea suferită
Vestea a venit ca un șoc pentru cei doi, mai ales că înainte cu doar o lună de aflarea diagnosticului, jurnalistul a făcut un reportaj la un centru ce se ocupă cu îngrijirea oamenilor care suferă de această boală și știa ce avea să urmeze. Cei care i-au fost alături sunt chiar colegii de muncă ai acestuia.
„În 2009, am făcut un material la New York cu prințesa Marina Sturza, care are un centru de îngrijire paliativă pentru bolnavii de cancer, Hospice Casa Speranţei de la Brașov. Și îmi aduc aminte foarte bine cum insistam să o cunosc, să înțeleg ce o determină să facă ceea ce face, să lucreze cu bolnavii de cancer în fază terminală. O întrebam dacă nu o încarcă să fie într-un centru paliativ. Iar ea mi-a răspuns că nu, pentru că sunt oameni acolo şi asta e misiunea ei. Am rămas cu treaba asta în mine. Se întâmpla undeva la sfârșit de noiembrie 2009, pe 1 decembrie a intrat materialul cu ea, iar o lună mai târziu am aflat că soția mea are cancer. Când eram jos, oamenii de aici, m-au luat şi m-au ridicat”, a spus jurnalistul în cadrul unui podcast.