Dramaturgul Matei Vișniec cere salvarea Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Iași: „Domnule primar Mihai Chirica, vă rog, lăsaţi Cubul acolo unde este”

Situația incertă a spațiului de spectacole CUB de lângă Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași stârnește, în continuare, reacții puternice din partea lumii culturale. Celebrul dramaturg Matei Vișniec se alătură vocilor care solicită păstrarea acestei săli, devenită emblematică pentru scena artistică ieșeană

Pe fondul îngrijorărilor tot mai mari – legate de posibila desființare sau relocare a Teatrului³ CUB, spațiul alternativ de spectacole, amplasat lângă Teatrul Național din Iași, dar și a clădirii Uzina cu Teatru, așa cum au susținut actorii –, dramaturgul Matei Vișniec adresează o scrisoare deschisă primarului Mihai Chirica. Matei Vișniec cere autorităților să nu distrugă ceea ce el consideră „o inimă a Iașului” și o expresie vie a spiritului creativ al orașului.

RomaniaTV

Concedieri 2025. Începe austeritatea, se anunţă 40.000 de disponibilizări!

Observatornews.ro

Scumpire bruscă de minimum 10.000 de euro la apartamente. Cât costă acum unul la periferia Capitalei

Teatru³ CUB din Iași, un simbol al teatrului românesc contemporan, în pericol

Dramaturgul Matei Vișniec compară existența Teatrului³ CUB cu alte exemple celebre de intervenții moderne în spații istorice, de la Turnul Eiffel, la Piramida de sticlă de la Luvru.

„Nu vreau să compar ceea ce este incomparabil, dar pot fi comparate tipuri de gândire în istoria edilitară a umanităţii. Dacă după Expoziţia Universală de la Paris din 1889 ar fi învins părerea celor care spuneau că Turnul Eiffel strica armonia Parisului, acest monument nu ar mai exista astăzi şi nu ar fi unul dintre cele mai vizitate din lume. Dacă preşedintele Georges Pompidou s-ar fi lăsat convins, în 1971, de cei care spuneau că un muzeu de artă modernă conceput ca o uzină ar perturba stilul unui vechi cartier parizian, n-am fi avut, astăzi, la Paris acest incredibil Beaubourg, pe care nu-l ratează niciun turist când vine în Oraşul Luminilor. Dacă preşedintele François Mitterrand s-ar fi lăsat convins, în 1985, că ideea de a construi o piramidă de sticlă în mijlocul Palatului Luvru este una de natură să «rănească» privirile, precum şi ansamblul monumental din jur, nu am fi avut, acum, la Paris unul dintre cele mai fascinante puncte de atracţie. Câteva dintre cele mai fascinante expoziţii organizate în ultimele decenii la Palatul de la Versailles au asociat artişti moderni cu clasicismul palatului. Departe de a jigni oglinzile monumentale, stucaturile cu foiţă de aur şi toată arta acelui secol – numit al Regelui Soare –, operele artiştilor moderni creează dialog şi pun şi mai mult în valoare trecutul prin căutările prezentului. Încă o dată precizez, nu vreau să compar ceea ce este greu de comparat, dar de fiecare dată când s-au produs asocieri atipice pe plan urbanistic, s-au înfruntat două concepţii şi două tipuri de gândire. În Europa sunt foarte multe exemplele de reuşită, după ce edilii nu s-au temut să asocieze modernitatea cu tradiţia, propunerile surprinzătoare cu stilurile clasice. Cupola de sticlă plasată la Berlin, deasupra Reichstag-ului, Muzeul de Artă Romană de la Mérida, din Spania, modul în care a fost extins British Museum la Londra, dialogul dintre sticlă şi piatră la Atena, unde a apărut un muzeu incredibil la poalele Acropolelor, Palatul Congreselor de la Roma şi multe alte astfel de exemple pun în lumină un lucru: edilii care nu s-au temut de asocierea dintre nou şi vechi, dintre tradiţie şi modernitate au fost răsplătiţi în timp. Publicul s-a adaptat acestor asocieri pe care unii le-au contestat şi criticat copios. Publicul s-a lăsat sedus şi a apreciat acest tip de dialog architectural şi cultural, ba chiar memorial. Aceste îndrăzneli arhitecturale, urbanistice şi edilitare au devenit repere culturale, locuri de pelerinaj, surse de inspiraţie. Aceste îndrăzneli au stimulat socializarea, au devenit simboluri ale oraşelor sau ale cartierelor respective, au devenit chiar şi vectori economici prin succesul de public şi renumele lor”, a declarat dramaturgul Matei Vișniec.

Matei Vișniec subliniază că, asemenea acestor repere arhitecturale, Teatrul³ CUB nu doar că nu deranjează peisajul urban, ci contribuie activ la valorizarea Teatrului Național.

„Cubul poartă în el un mesaj profund în calitatea sa de «pui rebel» al Teatrului Naţional. Ce ar fi demersul teatral fără curajul de a provoca, de a nelinişti, de a tulbura gândurile, de a ne scoate din dogmele şi părerile noastre preconcepute? Oare, de ce intră cu atâta plăcere publicul la Cub? Pentru că sala aceasta, prin proporţiile, căldura şi intimitatea ei, precum şi prin faptul că este lipită de clădirea istorică, vibrează de mesaje. Sute de mii de oameni au perceput, până acum, mesajul subtil al Cubului – un mesaj emoţional şi poetic, care este uşor de transcris. El spune ceva despre sufletul oraşului Iaşi, căruia nu i-a lipsit niciodată curajul de a fi în avangardă. Această sală de spectacol nu mai este de mult o soluţie temporară, ea a devenit un reper în viaţa teatrală a României şi în viaţa multor creatori și iubitori de frumos. Sigur, Cubul nu este nici Turnul Eiffel, nici Piramida de la Luvru, nici Centrul Georges Pompidou, nici Cupola de sticlă de la Berlin. Și totuşi, Cubul se înrudeşte cu ele prin tipul de gândire care i-a dat naştere şi prin succesul lui imens”, a spus dramaturgul Matei Vișniec.

Apelul emoționant către autorități și reacția lipsă a primăriei

Matei Vișniec i se adresează primarului Iașului, Mihai Chirica, rugându-l să păstreze Teatrul³ CUB în forma și locul în care este astăzi.

„Port de mulţi ani în suflet oraşul Iaşi, am avut chiar bucuria de a primi statutul de cetăţean de onoare al oraşului. Piesele mele au fost jucate mereu la Teatrul Naţional «Vasile Alecsandri» din Iaşi, iar una dintre ele a avut o longevitate incredibilă – s-a jucat, timp de 6 ani, la Cub, pentru că acest spaţiu intim îi era prielnic. Domnule primar Mihai Chirica, vă rog, lăsaţi Cubul acolo unde este. El nu deranjează nici peisajul şi nici această bijuterie care este clădirea Teatrului Naţional. Dimpotrivă, Cubul pune în valoare clădirea monumentală a teatrului. Poate că aceste argumente, sau poate că imensa tristeţe pe care o resimt mii de oameni în faţa perspectivei de mutare a Cubului, vă vor convinge, domnule primar Mihai Chirica, să lăsaţi această micuţă, dar fermecătoare inimă a Iaşului să bată în continuare. Inimile care au vibrat în această sală timp de atâţia ani, toate aceste miliarde de bătăi de inimă au sfinţit locul. Dacă deplasaţi Cubul, veţi lăsa în loc, de fapt, un cimitir, chiar dacă va fi acoperit cu iarbă tunsă impecabil şi cu flori frumoase”, spune dramaturgul Matei Vișniec.

În opinia dramaturgului, demolarea sau mutarea acestui spațiu ar echivala cu „ridicarea unui cimitir”, chiar dacă acoperit cu „flori frumoase”.

Scrisoarea vine în contextul în care autoritățile locale continuă să evite un răspuns public, clar, legat de soarta Teatrului³ CUB din Iași. Reporterii BZI au încercat, fără succes, să ia legătura cu primarul Mihai Chirica. Potrivit unor surse, edilul s-a întâlnit în cursul zilei de astăzi cu ministrul Culturii, Natalia-Elena Intotero, însă nu se cunoaște dacă subiectul Teatrului³ CUB din Iași a fost pe agenda discuțiilor.

Între timp, reacțiile din mediul artistic, dar și din rândul publicului continuă să curgă. Pentru mulți ieșeni și iubitori de teatru din toată țara, Teatrul³ CUB a devenit nu doar o alternativă de spectacole, ci un spațiu viu, încărcat de emoție și istorie recentă. Numeroși spectatori, regizori și actori și-au exprimat deja nemulțumirea față de incertitudinea care planează asupra acestui loc, devenit simbol al libertății de expresie artistică.

În timp ce autoritățile rămân tăcute, vocea artiștilor, precum cea a lui Matei Vișniec, răsună tot mai puternic în apărarea Teatrului³ CUB din Iași, o sală care, în ciuda aparentei sale modestii, poartă în ea o parte din sufletul cultural al Iașului.