Dublul pretext al demisiei lui Ilie Bolojan

Mă gândesc, desigur, la o demisie de onoare. Prin care actualul premier, înainte de a ajunge un fost premier, aruncat fiind pe scări de PSD, pe de-o parte, și de opoziție, pe de altă parte, are posibilitatea ca, printr-un gest de minimă demnitate, să părăsească scena Palatului Victoria. Și să lase loc unui nou premier și poate unei noi alianțe la guvernare, din care USR să lipsească. Care este acest dublu pretext care îi permite lui Ilie Bolojan ca, în loc să fie aruncat pe scări, să părăsească scena demn, nu neapărat cu fruntea sus?

Despre primul pretext s-a vorbit și s-a scris de nenumărate ori. Este vorba despre căderea uneia dintre faimoasele sale asumări de răspundere. O procedură care violează libertatea și dreptul Parlamentului de a dezbate orice act normativ. Ceea ce scurtcircuitează lunga și brutala serie a unor asumări de răspundere care nu au adus trezoreriei niciun beneficiu este legea veniturilor magistraților. Un proiect normativ care, în ciuda faptului că s-a vrut adoptat prin asumare, adică printr-o procedură fulger parlamentară, fără studii de impact, fără analize și fără dezbateri, este extrem de populară. E adevărat, nu și în mediile judecătorilor și procurorilor. Dacă Bolojan pleacă ca urmare a respingerii acestui act normativ, cel puțin aparent, în ochii unei bune părți a populației, se poate crea aparența că părăsește scena demn, cu fruntea sus, protestând împotriva unei înfrângeri nedrepte. Numai că, în realitate, înfrângerea nu ar fi deloc nedreaptă.

Și asta dincolo de substanța și obiectul actului normativ, întrucât premierul a repetat de mai multe ori că, într-o asemenea eventualitate, demisionează. Acum este obligat să se țină de cuvânt. Chiar dacă legea nu a fost respinsă în Parlament. Chiar dacă, prin tergiversări bine ticluite, nici Curtea Constituțională nu ar respinge legea, ea devenind, prin amânare, inoperantă, iar întreaga procedură de la Guvern și din Parlament urmând să se reia de la capăt. Ce mai contează că România pierde astfel 500 de milioane de euro dacă Ilie Bolojan are posibilitatea să plece acasă cu fruntea sus și arătând acuzator cu degetul către PSD, care i-a nominalizat pe cei patru judecători CCR care răstoarnă carul guvernamental cu roțile în sus.

Al doilea pretext al unei demisii de onoare este generat tot de PSD, principalul partid parlamentar care formal susține coaliția de guvernare și aparent pe premierul din fruntea ei, dar care, în realitate și în lumina faptelor politice, îl împinge pe Bolojan pe scări. Este vorba de legea bugetului. Cea mai importantă lege a unui stat după cele patru coduri și, desigur, după Constituție. O lege care, în timpuri normale, creează cadrul legislativ după care, pe parcursul unui an calendaristic, statul poate funcționa, urmărind cu scrupulozitate colectarea veniturilor, precum și modul în care banii urmează să fie cheltuiți.

În absența unei legi a bugetului, executivul se teleportează în trecut. Iar întreg aparatul statului funcționează pe baza legii din anul anterior, o situație catastrofală în starea de criză pe care o traversează România și care impun o adaptare la zi și un control scrupulos al cheltuielilor și veniturilor. Proiectul legii bugetului, în forma în care el a fost proiectat și elaborat de echipa lui Ilie Bolojan, este respins cu obstinație de către PSD și, în aceste condiții, nu are nicio șansă să treacă prin Parlament.

Consecințele, catastrofale sub aspect economic, sunt puse de echipa lui Sorin Grindeanu pe seama lui Ilie Bolojan, care ar fi procedat discreționar cu ocazia elaborării acestui important act normativ. Respingerea unui asemenea moment a unei legi atât de importante înseamnă, dincolo de orice fel de circumstanțe, cel mai important eșec al guvernului Bolojan. Și, din nou, această situație impune demisia de onoare a acestuia, măcar pentru a evita o moțiune de cenzură câștigătoare din perspectiva opoziției și PSD.

Dacă Ilie Bolojan nu va pleca, dacă el nu-și va da demisia de onoare, mai devreme sau mai târziu va fi împins și dat peste cap pe scările Palatului Victoria. În primul și-n primul rând, pentru că aritmetica electorală, care nu se mai potrivește cu cea parlamentară, impune o realiniere a raporturilor de forțe; în al doilea rând, fiindcă, din orice unghi am privi lucrurile, guvernul Bolojan a eșuat; și, în al treilea rând, pentru că Sorin Grindeanu, care, din spatele scenei, manevrează atât Curtea Constituțională, cât și majoritatea parlamentară, dorește să îi ia locul lui Ilie Bolojan pentru a deveni premierul unui nou guvern.

Iar dacă aceste manevre nu vor avea succes, atunci populației, cu cuțitul înfipt în spate, nu-i mai rămâne altceva de făcut decât să se organizeze într-un protest pașnic, dar atât de uriaș, încât guvernul să nu se mai poată baricada în spatele jandarmilor și al televiziunilor de casă.