După 7 ani, o sondă NASA a revenit pe pământ cu mostre de asteroizi și o călătorie de peste 6 miliarde de kilometri

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

După o aşteptare de şapte ani, oamenii de ştiinţă de la NASA au deschis, marţi, în sfârşit, o sondă spaţială care transporta cele mai mari mostre de asteroizi aduse vreodată pe Pământ, descoperind resturi negre, transmite AFP, citată de News.ro.

Cercetătorii „au găsit praf şi resturi negre pe puntea avionică a containerului ştiinţific Osiris-Rex atunci când capacul iniţial a fost îndepărtat astăzi”, a declarat agenţia spaţială americană, fără a preciza însă dacă acestea aparţineau cu siguranţă asteroidului.

Oamenii de ştiinţă aşteaptă cu nerăbdare să cerceteze cea mai mare parte a eşantionului, ceea ce va necesita o „dezasamblare complexă” a sondei.

O conferinţă de presă este programată pentru 11 octombrie

Osiris-Rex a fost lansată în 2016, aterizând pe asteroidul Bennu şi a colectat aproximativ nouă uncii (250 de grame) de praf de pe suprafaţa sa stâncoasă.

Chiar şi această cantitate mică, a declarat NASA, ar trebui „să ne ajute să înţelegem mai bine tipurile de asteroizi care ar putea ameninţa Pământul”.

Acesta şi-a încheiat călătoria de 6,21 miliarde de kilometri, după ce a aterizat duminică în deşertul din statul vestic Utah, după o coborâre incendiară şi cu miză mare prin atmosfera Pământului.

Reziduurile de pe puntea avionică descoperite marţi au fost probabil rezultatul unor probleme în timpul colectării, despre care NASA a spus că au fost în cele din urmă rezolvate, permiţând transferul sigur al eşantionului.

Capacul a fost deschis într-o cameră etanşă la Centrul Spaţial Johnson din Houston, Texas.

O conferinţă de presă este programată pentru 11 octombrie, în cadrul căreia va fi dezvăluită publicului cea mai mare parte a eşantionului.

Analiza asteroidului, cred oamenii de ştiinţă, îi va ajuta pe cercetători să înţeleagă mai bine formarea sistemului solar şi modul în care Pământul a devenit locuibil.

Cea mai mare parte a eşantionului va fi conservată pentru a fi studiată de generaţiile viitoare. Aproximativ un sfert va fi utilizat imediat în experimente, iar o cantitate mică va fi trimisă partenerilor de misiune, Japonia şi Canada.