O adolescentă de doar 14 ani, Sandra Bolog, și-a pierdut viața într-un mod cumplit, într-o zi care ar fi trebuit să fie obișnuită. Un drum scurt spre centrul comercial s-a transformat într-un coșmar fără sfârșit. Ceea ce părea o simplă ieșire din casă s-a încheiat într-un mod care nu poate fi înțeles, acceptat sau uitat. Destinul a fost nemilos, iar în urma ei a rămas un gol imens.
Sandra, 14 ani, ucisă de tren la doar câțiva pași de casă
Durere de nedescris într-o familie de români din Italia. Sandra Bolog, o adolescentă de numai 14 ani, a pierit fulgerător, într-un mod care sfâșie sufletul. La doar 240 de metri de casă, în drum spre un centru comercial, viața i-a fost curmată brusc de un tren care nu a mai putut fi oprit.
Sandra venise pe lume în România, dar își trăia adolescența alături de mama ei, în Cesano Maderno. Împreună se stabiliseră acolo în 2020, visând la un viitor mai bun. Miercuri, 14 mai 2025, într-o zi aparent banală, Sandra a ieșit din casă cu gândul la cumpărături. Dar, în dreptul unui pasaj de cale ferată, totul s-a sfârșit. Se pare că purta căști în urechi și nu a auzit avertismentele disperate: nici semnalele trenului, nici strigătele celor de pe margine, nici frâna trasă la timp. Într-o clipă, totul s-a stins. Un copil cu vise și lumină în priviri a fost răpit de destin.
Un oraș în doliu și o comunitate în genunchi
După tragedie, locul accidentului s-a transformat într-un altar tăcut. Flori, lumânări și lacrimi s-au adunat în locul unde Sandra și-a pierdut viața. Prieteni, colegi, vecini și chiar necunoscuți s-au oprit să-i aducă un omagiu, copleșiți de durere. Sandra era elevă în clasa a VIII-a la școala secundară Salvo D’Acquisto, iar dispariția ei a lăsat o rană adâncă: profesorii plâng, colegii refuză să accepte realitatea, iar comunitatea românilor din Italia este în stare de șoc.
Înmormântarea este programată pentru sâmbătă, 17 mai, la ora 14:00, la Casa Funerară Molteni. Sandra va fi condusă pe ultimul drum spre cimitirul orașului, acolo unde, printre flori și tăceri grele, își va dormi somnul de veci. Un suflet curat, plecat mult prea devreme. O întrebare rămâne în aer: Cum e posibil ca o simplă zi de primăvară să devină o tragedie care rupe inimile tuturor?