E timpul ca Georgescu să scoată capul din nisip

Călin Georgescu a făcut uriașe valuri, atât în România, cât și în străinătate, succesul său fulminant în decembrie anul trecut, în primul tur al prezidențialelor, determinând „sistemul” să se protejeze prin metode excesive, caracterizate de mulți analiști, între care mă număr, drept o lovitură de stat, prin care ascensiunea sa la funcția supremă în stat a fost temporar blocată. În continuare însă, el s-a remarcat drept inamicul numărul unu al partidelor care au eșuat România și care, cramponându-se de putere, au căzut într-un al doilea exces major, eliminându-l definitiv din cursă. După ce susținătorii acestuia și-au manifestat revolta, același „sistem” a comis-o din nou, deschizându-i mai multe dosare penale. Începând din acel moment, cu rare excepții, Călin Georgescu a băgat capul în nisip.

A adoptat politica struțului. Și-a imaginat sau a fost sfătuit, sau a fost prevenit, sau a fost amenințat că numai astfel morișca declanșată de partidele care s-au reinstalat la putere ar putea fi oprită. Eu nu știu, și niciun analist nu știe, pentru că nu avem acces la cele mai secretizate informații, dacă și în ce măsură Călin Georgescu este și el, ca și toți ceilalți, un produs al unui serviciu secret. Dacă răspunsul este afirmativ, atunci acest produs este de cea mai bună calitate din tot ce am văzut până în prezent, în ultimii 35 de ani. În paranteză fie spus — și am mai deschis această paranteză de câteva ori — el nu putea, sub comunism, să fie trimis la studii în străinătate și să dețină și atunci, și ulterior, o serie întreagă de poziții din ce în ce mai relevante în importante instituții internaționale, fără a avea o undă verde din partea unui serviciu secret important. Iar mai departe nu pot să merg cu presupunerile. Dar, în mod cert, succesul lui fulminant, urmat cu atâta brutalitate, nu poate fi decât rezultatul unei educații de nivel înalt, al unei voințe puternice, al unui echilibru cum rar am mai întâlnit la un om politic și, așa cum a devenit evident, rezultatul sentimentelor sale de iubire față de țară și față de semenii săi. Dar de ce a adoptat, cu o excepție sau două, politica struțului? De ce, în condițiile în care popularitatea sa continuă să fie extrem de ridicată, nu iese la rampă și nu se luptă bărbătește cu sistemul care l-a pus la zid?

Dacă cei care l-au coordonat și îl coordonează — în măsura în care este, în continuare, arondat unui serviciu secret — l-au sfătuit să procedeze astfel, ei au greșit. Chiar dacă au făcut-o amenințați fiind de „concurența” lor, mai puternică, din alte servicii, sau dacă au crezut că așa este bine pentru a-l proteja pe Călin Georgescu. Este timpul să le atrag atenția acestora că lucrurile nu funcționează așa. Și îi atrag atenția și lui Călin Georgescu, având în vedere faptul că, într-un fel, și eu sunt Călin Georgescu, la fel cum sunt milioane de români, că nici în ceea ce-l privește tăcerea nu este de aur. Și, în baza tăcerii și discreției, nu-și poate construi un scut de apărare în fața samavolniciei procurorilor, care, respectând ordinele primite, îl hăituiesc în câteva dosare penale. Sunt dosare la fel de lipsite de probe cum a fost și cel în baza căruia s-a luat decizia fatală, pentru un stat democratic, de a anula alegerile prezidențiale câștigate cu un avans considerabil de un concurent. Nu merge cu „capul plecat, sabia nu-l taie”. Călin Georgescu trebuie să iasă de urgență din tranșee, să constate în mod public faptul că România este în fierbere, că cei care au preluat puterea, așa cum au preluat-o, în mod samavolnic, sunt impotenți, chiar castrați, și că, prin măsurile pe care le adoptă, invocând ridicarea de pe butuci a României, nu fac decât să apropie momentul falimentului de țară, și totul prin sacrificarea a milioane și milioane de români.

Să-și dovedească dragostea față de aceștia și sentimentele patriotice pe care le invocă și care, cu siguranță, îl animă, ieșind din tranșee și punându-se în fruntea milioanelor de oameni nemulțumiți. Desigur, într-un mod civilizat, în acord cu Constituția și cu celelalte acte normative ale țării, dar cu fermitate și intransigență. Nu are nicio interdicție de a se exprima public în legătură cu parcursul cu totul și cu totul greșit în care este împinsă țara de reprezentanții celor patru partide instalate la putere. Justiția nu are ce să-i facă, inventându-i noi acuzații pentru că se exprimă public în raport cu primul set de măsuri adoptat de guvern și cu cele preconizate. Capul ridicat, domnule Călin Georgescu, sabia nu-l taie!