Elena Udrea știe, dar nu spune

Mulți oameni au așteptat cu sufletul la gură să vadă ce dezvăluiri va face Elena Udrea, în direct, la Realitatea Plus, în emisiunea Ancăi Alexandrescu. Printre aceștia mă număr și eu. Și pe bună dreptate.

Ani la rând, Elena Udrea s-a aflat în epicentrul politicii de la cel mai înalt nivel din România. A fost mâna dreaptă și nu numai atât a celui mai puternic personaj timp de cel puțin 10 ani al statului român. Perioadă care a coincis cu ceea ce istoricii denumesc acum „deceniul negru”. Aflat sub bagheta, nu magică, ci blestemată a generalului Florian Coldea, în tandem cu Liviu Maior, directorul civil al SRI, cu Laura Codruța Kovesi, șefa Parchetului General și a procurorilor DNA, toți aceștia adăpostindu-se o vreme sub umbrela lui Traian Băsescu. Până când „în Olimp” s-a produs ruptura, cunoscută în istorie sub sintagma creată de Petrov: „Trei ai mei contra trei ai mei”.

Personalitatea Elenei Udrea a fost atât de puternică și atât de semnificativ upgradată de personalitatea malefică a lui Traian Băsescu și a lui Florian Coldea, încât m-am simțit obligat, împreună cu prietenul meu Eugen Șerbănescu, să elaborez un scenariu de film cu titlul „Toate amantele președintelui”, în bună măsură inspirat de principalele personaje ale deceniului amintit mai sus.

Elena Udrea a executat ani grei de pușcărie, la capătul unei anchete și a unui proces cu cântec, după ce, în prealabil, s-a evaporat o vreme în Costa Rica și apoi a încercat să facă același lucru în Grecia. A suferit, a fost despărțită de fiica și de soțul ei, precum și de prietenii pe care i-a avut. Și poate încă îi mai are. Traian Băsescu, protectorul și mentorul ei pentru mulți ani de zile, nu a mișcat un deget pentru a o salva sau măcar pentru a o ajuta. A abandonat-o pur și simplu. Nici măcar la nivel discursiv nu a încercat să-i sară în ajutor. S-a comportat ca un om laș. A adoptat postura lui Petrov. Iar Elena Udrea s-a luptat singură pentru a supraviețui și pentru a recupera ceea ce mai putea fi recuperat dintr-o avere estimată cândva drept fabuloasă. O avere dobândită, în cea mai mare măsură, ilegal, prin ceea ce numim corupție la cel mai înalt nivel. O avere atât cât mai rămăsese după ce împărțise banii și bunurile obținute prin trafic de influență cu Traian Băsescu și finanțase la greu partidul din care făcea parte.

M-am așteptat ca măcar să ni se explice în ce circumstanțe a fost anulat de către Curtea Constituțională, la insistențele Ambasadei Statelor Unite din București și a unui înalt oficial american, referendumul prin care Traian Băsescu a fost demis din cea mai înaltă funcție deținută în stat. M-am așteptat să aflu măcar câteva detalii despre târgul care s-a perfectat atunci, având drept rezultat numirea fostului ambasador Mark Gitenstein la conducerea Fondului Proprietatea. Cum a fost așezat acesta și de ce „în fruntea bucatelor”? Elena Udrea nu a suflat o vorbă despre aceste lucruri. Cel puțin în fața autorităților statului nostru și a opiniei publice din România. A pus, cum se spune la pârnaie, batista pe țambal.

A fost interogată, sub arest, în Costa Rica, de agenți FBI. Presupun că discuțiile s-au purtat acolo cu referire la operațiunile necurate săvârșite în România de Joe Biden, când se afla în poziția celui de-al doilea om din statul american, și de acesta, Hunter Biden. Operațiuni ilegale, de mare corupție. Mai presupun că tot acolo, în Costa Rica, a fost interogată și legal în legătură cu prietenia strânsă și deloc curată dintre Traian Băsescu și Victor Bout, cel mai mare traficant de arme din istoria lumii, înalt ofițer acoperit al serviciilor secrete rusești, prieten și colaborator apropiat al lui Traian Băsescu, care și-a desfășurat o parte din activitate chiar sub mandatul și umbrela acestuia din urmă, de ministru secretar de stat la Transporturi. Nu a făcut nici asupra acestui capitol vreo dezvăluire. Nu ne-a spus nimic nici măcar despre relațiile sale și ale lui Traian Băsescu cu cartelul rusesc, care a achiziționat puternicul combinat de aluminiu Slatina și care avea nevoie – și a obținut prin trafic de influență, intermediară fiind chiar Elena Udrea – de achiziționarea unei uriașe cantități de energie electrică la preț redus.

Interviul mult așteptat de opinia publică, cu toate eforturile Ancăi Alexandrescu, s-a desfășurat, din păcate, sub imperiul „legii tăcerii”. Ceea ce înseamnă, nici mai mult, nici mai puțin, decât că în dulapul comun al Elenei Udrea și al lui Traian Băsescu mai există încă mulți scheleți.