Fibromul uterin: simptome si cauze

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Fibroamele uterine sunt mici tumori benigne care cresc în uter. Ele apa sub formă de mici mase circulare. În funcție de locația lor exactă, se face distincția între fibroamele submucoase, interstițiale și suberoase.

Fibroamele pot fi găsite pe toate tipurile de organe, cu toate acestea ele se găsesc cel mai adesea în uter. Acestea sunt grupuri de celule care nu au aceleași caracteristici ca țesutul înconjurător și care formează o tumoare. Acestea sunt tumori benigne, dar adesea cel mai bine este să le eliminați pentru a preveni riscul de complicații. Fibroamele au o formă rotundă sau mai mulți lobi.

Simptomele fibromului

Fibroamele, în marea majoritate a cazurilor, sunt asimptomatice. Unele fibroame rămân nedetectate ani de zile și sunt descoperite doar în timpul unui examen medical. Altele provoacă simptome care pot fi deranjante pentru pacienti. Când apar simptome, de obicei sunt sângerări abundente în timpul sau după o perioadă; durere la nivelul abdomenului, spatelui inferior sau în timpul sexului; dorință frecventă de a urina sau constipație. Un examen ginecologic urmat de o ecografie poate confirma diagnosticul.

Unele femei au o senzație de noduli în abdomenul inferior atunci când fibromul este de dimensiuni mari. Prezența unui fibrom poate fi suspectată și atunci când există dificultăți în conceperea unui copil, fibromul poate interfera cu implantarea embrionului.

Cauzele aparitiei fibromului

Nu cunoaștem cauzele precise ale apariției unui fibrom, dar dereglarile hormonale joacă un rol important, spun specialistii.

Aceste tumori benigne, care afectează 20 până la 40% dintre femei, pot fi ereditare sau favorizate de o secreție semnificativă de estrogen și afectează în special femeile între 30 și 50 de ani. În plus, riscul de a dezvolta fibroame crește odată cu indicele de masă corporală (IMC).

În absența simptomelor, monitorizarea regulată simplă este suficientă, deoarece fibromul regresează de obicei după menopauză. Dacă există simptome și, în funcție de frecvența și severitatea acestora, pot fi oferite mai multe tratamente: medicamentoase sau chirurgicale.