Florian Pittiș, mesaj cutremurător scris cu 5 zile înainte de moarte. Ce a transmis

Cu cinci zile înainte de moarte, Florin Pittiș a scris un mesaj cutremurător, interpretat ulterior ca un rămas bun. Cel supranumit „Moțu” avea 63 de ani și era directorul postului de radio Radio România Tineret atunci când a plecat dintre noi.

La 30 iulie 2007, Florian Pittiș a fost internat la Institutul Oncologic Fundeni, după o lungă luptă cu boala. Artistul a dorit ca detaliile despre starea sa de sănătate să rămână confidențiale, cerând medicilor discreție totală. Pe 5 august 2007, Florian Pittiș se stingea discret, așa cum și-a și trăit întreaga viață.

Deja grav bolnav, cu cinci zile înainte să închidă ochii, Florian Pittiș a ales să-și înfrunte sfârșitul cu demnitate, fără să ascundă adevărul celor care l-au iubit.

„Vă salut! Mă numesc Florian Pittiș și vă anunţ că am cancer la prostată. Am 63 de ani, sunt director la un radio și de curând cea mai mare bucurie pe care am avut-o în viața mea a fost concertul Rolling Stones’, își începea el mesajul, publicat pe 1 august 2007.

Pittiș mărturisea că medicii l-au avertizat să nu meargă la concert, fiind prea slăbit, dar că nu a putut renunța: „Viața mea a fost extraordinar de frumoasă… Am fost rebelul cu plete în vânt, am trăit viața intens, ca pe o minune, și nu îmi pare rău de nimic din ceea ce am făcut.’

Mesajul său se transformă apoi într-un dialog emoționant cu fanii, cu un amestec de nostalgie, umor și melancolie. „Aş vrea să vă aduceți aminte de mine și tind să cred că pentru voi am însemnat ceva… să fredonăm împreună: Hei tramvai… și tras de cai… hei joben, cum veneai la Mon Jarden… Ce tânăr eram atunci și plin de viață…

Există un moment în viață când fiecare trebuie să își ia rămas bun… toți veți fi în locul meu cândva.’

Florian Pittiș a lăsat un mesaj emoționant, ca un testament, generațiilor următoare: „Chiar tu, care citești aceste rânduri, cândva va trebui să îți înfrunți propria moarte… Pe de-o parte mă înspăimântă… cum ar fi să nu mai fiu cu voi? Să nu vă mai văd o eternitate… un infinit… un neant. Eu, Florian Pittiș, nu voi mai fi.’