Furatul portilor de la casele cu fete de maritat

• In partile Bucovinei, in noaptea Sfantului Andrei, la casele unde sunt fete de maritat, tinerii din sat fura portitele, acesta fiind un vechi obicei care inca se mai pastreaza • De aceea fratii si tatii fetelor de maritat leaga portitele sau le manjesc cu smoala ori pandesc eventualii hoti care se mascheaza • Astazi, crestinii il sarbatoresc pe Sfantul Andrei, considerat ocrotitorul romanilor, apostolul care, in anul treizeci, dupa Pogorarea Duhului Sfant, a propovaduit Evanghelia pe teritorii ce aveau sa fie ale Romaniei • Apostolul a fost rastignit pe o cruce in forma de X, in Grecia celei de-a doua jumatati a primului veac dupa Hristos

In partile Bucovinei, in noaptea Sfantului Andrei, la casele unde sunt fete de maritat, tinerii din sat fura portitele. Acesta este un vechi obicei care inca se mai pastreaza desi este oarecum blamat social, producand pagube familiei care are fata sau fete de maritat. Uneori, portile furate nu erau gasite decat spre primavara, cand se topeau zapezile, fiind aruncate prin rapi sau alte locuri nu prea umblate de oameni. Astfel ca in dimineata de 1 decembrie, satele aratau destul de straniu, multe dintre case neavand portite, ceea ce este un element de jena, portita fiind un simbol al bunastarii si delimitarii spatiale, adica a instituirii intr-un anumit spatiu a familiei respective. Sporadic, mai circula superstitii legate de aflarea ursitului, de preumblatul strigoilor sau al lupilor in noaptea Sfantului Andrei.

O mare binecuvantare

Sfantul Apostol Andrei, fratele lui Simon, devenit Apostolul Petru, amandoi fiii pescarului Iona, a fost unul dintre cei 12 Apostoli ai lui Iisus care, prin tragere la sorti, a propovaduit Cuvantul Domnului prin locurile de pe coastele Marii Negre, in Bitania, Tracia si Grecia, dar si in Dobrogea de astazi, numita pe atunci Scitia Minor, locuita de greci, romani si geto-daci. Sfantul Andrei este considerat un sfant national deoarece a propovaduit cuvantul lui Hristos pe pamanturile geto-dacice, dupa anul treizeci, cand fiecare dintre apostoli a avut misiunea de a duce mesajul lui Dumnezeu in toate cele patru roze. Apostolul era din cetatea Betsaida, ridicata pe malul lacului Ghenizaret, in Galileia. Atunci cand Sfantul Ioan Botezatorul l-a cunoscut pe Iisus si a inteles ca el este Mesia, Andrei il auzise pe Ioan spunand despre Hristos ca este mielul lui Dumnezeu, fapt ce l-a determinat sa-i fie lui Iisus ucenic. Astfel, Andrei a fost cel dintai ucenic al lui Hristos, care avea sa duca la indeplinire apostoliceasca porunca de a vesti cuvantul divinitatii. Dupa ce primeste harul in Duminica Pogorarii Sfantului Duh, apostolul pleaca sa duca Evanghelia in tinuturile situate pe coastele Marii Negre, in Bitania, Tracia si Grecia, dar si Dobrogea de astazi, numita pe atunci Scitia Minor. Sfantul Andrei l-a propovaduit mai ales pe Iisus cel de pe cruce, deoarece viata Mantuitorului incepe cu rastignirea si se incheie cu rastignirea. Apostolul si-a inchinat toata viata lui Dumnezeu, indurand suferinte mari, dar rasplatite de fericirea credintei in cele propovaduite. A luminat paganii, i-a intors catre Dumnezeu, scotandu-i astfel din pestera in care vedeau lumea doar ca simple umbre trecatoare si cu frica de tot felul de zeitati. Apostolul a fost rastignit pe o cruce in forma de X, in Grecia celei de-a doua jumatati a primului veac dupa Hristos, in orasul Patras din Ahaia. Aceasta cruce a ramas cunoscuta ca fiind crucea Sfantului Andrei. Pentru romani, Sfantul Apostol Andrei este o mare binecuvantare a divinitatii, fiind apostolul care a fost trimis sa aduca lumina lui Hristos si peste aceste meleaguri.