Impactul mutațiilor unei gene importante asupra cancerului de sânge

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Gena care agraveaza cancerul de sange. Considerat „gardianul genomului”, TP53 este cea mai frecvent mutată genă în cancer. Funcția normală a TP53 este de a detecta deteriorarea ADN-ului și de a împiedica celulele să transmită această deteriorare celulelor fiice. Când TP53 este mutat, proteina obținută din această genă, numită p53, nu mai poate îndeplini această funcție de protecție, iar rezultatul poate fi cancerul. În multe tipuri de cancer, mutațiile în TP53 se asociază cu rezultate mai slabe, cum ar fi reapariția bolii și supraviețuirea mai scurtă.

Gena care agraveaza cancerul de sange

Ca și în cazul tuturor genelor noastre, TP53 există în duplicat în celulele noastre. Un exemplar îl primim de la mamele noastre, celălalt îl primim de la tații noștri. Până în prezent, nu a fost clar dacă a fost necesară o mutație într-una sau în ambele copii ale TP53 pentru a afecta rezultatele cancerului. Un nou studiu condus de cercetătorii de la Memorial Sloan Kettering răspunde definitiv la această întrebare pentru un cancer de sânge numit sindrom mielodisplastic (MDS), un precursor al leucemiei mieloide acute.

„Studiul nostru este primul care a evaluat impactul de a avea una versus două copii disfuncționale ale TP53 asupra rezultatelor cancerului”, spune geneticianul molecular Elli Papaemmanuil, membru al departamentului de Epidemiologie și Biostatistică al MSK și om de știință principal al studiului, publicat pe 3 august, în revista Nature Medicine, potrivi medicalxpress.com. „Din rezultatele noastre, este clar că trebuie să pierdeți funcția ambelor copii pentru a vedea dovezi ale instabilității genomului și a unui fenotip clinic cu risc ridicat în MDS.”

Consecințele pentru diagnosticul și tratamentul cancerului sunt imediate și profunde, spune ea.

Un studiu mare, definitiv

Studiul a analizat datele genetice și clinice de la 4.444 de pacienți cu MDS care au fost tratați la spitale din întreaga lume.

Folosind noi metode de calcul, anchetatorii au descoperit că aproximativ o treime din pacienții cu MDS aveau doar o copie mutată a TP53. Acești pacienți au avut rezultate similare ca pacienții care nu au avut o mutație TP53 – un răspuns bun la tratament, rate mici de progresie a bolii și rate mai bune de supraviețuire. Pe de altă parte, cele două treimi dintre pacienții care au avut două copii mutate ale TP53 au avut rezultate mult mai rele, inclusiv boala rezistentă la tratament, evoluția rapidă a bolii și supraviețuirea generală scăzută. De fapt, cercetătorii au descoperit că starea mutației TP53 – zero, una sau două copii mutate ale genei – a fost cea mai importantă variabilă atunci când au prezis rezultatele.

Rezultatele noastre sunt de relevanță clinică imediată pentru pacienții cu MDS, spune Dr. Papaemmanuil. „Continuând, toți pacienții cu MDS ar trebui să aibă evaluarea stării TP53 la diagnostic”.