Local

Greșeala pe care o fac părinții atunci când le spun copiilor să nu plângă. Medicul Cristina Koriche: „Stima de sine este afectată la fetițe, iar băieților le inhibă niște emoții” – VIDEO

Publicat: 10 nov. 2022
_____ Vizualizări 0 Comentarii
Greșeala pe care o fac părinții atunci când le spun copiilor să nu plângă. Medicul Cristina Koriche Stima de sine este afectată la fetițe iar băieților le inhibă niște emoții - VIDEO
Medicul Cristina Koriche a precizat că nu este corect să înveți copilul să doarmă într-o liniște totală, pentru că atunci va deveni foarte sensibil la orice zgomot.

Dr. Cristina Koriche, medic pediatru și consilier în alăptare, a discutat, în emisiunea BZI LIVE, despre greșeala pe care o fac părinții atunci când le spun copiilor să nu plângă. Cum îi poate afecta acest lucru pe cei mici?

Cât este bebeluș, copilul plânge pentru a-și face cunoscute nevoile de bază. Plânge când îl doare ceva, când îi este somn sau foame sau când își dorește afecțiune. În aceste situații, este normal, ca părinte, să vrei să îi satisfaci aceste nevoi. Dar plânsul este și un motiv de bucurie, deoarece este un indicator al stării sale generale. Prin plâns te avertizează, pentru că plânsul este forma lui de comunicare cu lumea. Plânsul poate fi și un semn de disconfort, pentru a te anunța că trebuie schimbat de scutec. În orice caz, copilului care plânge nu trebuie să i se spună să nu o mai facă, pentru că acest lucru îl poate afecta pe viitor.

Dr. Cristina Koriche, despre greșeala pe care o fac părinții atunci când le spun copiilor să nu plângă: „Acel copil plânge că îl doare ceva sau că îi este foame”

Sunt mulți părinți care le spun copiilor lor să nu mai plângă, pentru că nu este frumnos, pentru că este rușine să o facă, dar ei nu știu că fac o mare greșeală. Oprindu-i pe copii din plâns, le poate fi afectată stima de sine, în cazul fetelor, iar băieților le sunt inhibate anumite emoții.

„Stima de sine este afectată la fetițe, în general, iar băieților le inhibă niște emoții. De asemenea, mai sunt părinți care de mici îi învață: „nu plânge, că nu-i frumos”, „nu plânge că este rușine”, fiind părinți cu copil de 7 zile. Acel copil plânge că îl doare ceva sau că îi este foame, nu plânge să te facă de râs.”, a explicat medicul Cristina Koriche, pentru BZI LIVE.

Medicul a adăugat că plânsul poate fi folosit și pentru manipularea părinților, însă acest lucru apare după vârsta de un an, când copilul devine conștient de ceea ce se întâmplă. Mai mult, manipularea poate fi folosită de acei copii care nu au primit atenție sau afecțiune la momentul potrivit.

„Creierașul copilului nu este suficient de dezvoltat încât să facă cauză-efect, să facă această conexiune: „Dacă plâng, lasă că o să vezi că ea execută”. Chestia aceasta poate să apară după vârsta de un an, în momentul în care copilul este conștient de ceea ce se întâmplă și, de obicei, apare mai ales la copilașii care nu au primit acea atenție și afecțiuni și dependență, cum este normal să fie, în perioada aceasta anterioară. Îmi place să le zic părinților da, dacă copilul nu poate să se ridice din pat să se ducă la toaletă, să mănânce, să își pună singur de mâncare și să se îmbrace, înseamnă că este dependent de tine și înseamnă că este normal să fie așa, dar nu va dura toată viața.”, a completat medicul.

Medicul Cristina Koriche, despre somnul copiilor. Cum trebuie să doarmă copiii? Singuri sau cu părinții?

Medicul Cristina Koriche a atras atenția asupra faptului că există mame care dorm împreună cu copiii lor chiar și până la vârsta de 12 ani. Acest lucru nu arată decât că mamele sunt dependente de copii, și nu invers. Unele, poate, nu au o relație prea bună cu soțul și, dormind cu copilul, așa se consolează, așa se simte validată, nu neapărat că îndeplinește o nevoie a celui mic.

„Legat de somn, mai sunt mame, care sfătuiesc alte mame: „Nu dormi cu el în cameră sau în pat, că nu mai scapi de el. Uite, eu cu al meu, până la 12 ani am dormit împreună.” Din punct de vedere psihologic, de fapt este o nevoie a mamei, pe care poate să o recunoască conștient sau nu, este o nevoie a mamei de acea relație cu copilul de dependență. Este mama dependentă, pentru că, de obicei, copilașii, când își capătă autonomia și independența, vor ei să aibă camera lor, vor ei să se retragă, dar mama este cea care, involuntar poate, îl trage către ea. Că nu are o relație bună cu soțul, că așa se consolează ea, că așa este ea validată ca mamă, automat ea este cea care spune: „Lasă că este mic, lasă că nu vrea copilul”, dar dacă îl întrebi pe copil, poate că ar vrea.”, a explicat medicul Cristina Koriche, în cadrul emisiunii BZI LIVE.

Adauga un comentariu