Editorial

H.D. Hartmann, analist politic, profiler și jurnalist: ,,La mulți ani China!”

Publicat: 02 oct. 2022
H.D. Hartmann analist politic profiler și jurnalist La mulți ani China
H.D. Hartmann, analist politic, profiler și jurnalist

Am așteptat special să scriu acest articol. Nu pentru că scriu zilnic despre zilele naționale ale națiunilor lumii. Am așteptat pentru că am vrut să văd cât de civilizați suntem, noi românii, de decenii membrii unei arogante adunături de națiuni care se vrea simbolul valorilor europene. În presa romînească atât de preocupată de vorbele unei femei care acționează ca un faraon al continentului european fără a fi votată de europeni, sau atât de subordonată propagandei mincinoase care rescrie istoria națională după cum doresc tot felul de activiști fără bacalaureat, ziua națională a Republicii Populare Chineze a trecut neobservată.

Rușine tuturor acelora care au uitat că mândria ariană a Europei, definită superior de tot felul de lipsiți de educație, este la fel de distructivă ca orice filosofie  de tip imperial. Cum eu nu sunt cetățean al imperiului european de la Bruxelles, cel care se construiește astăzi sub ochii noștri, ci al unei țări, civilizații și culturi care este suverană, am să anunț că s-au împlinit 73 de ani de la crearea Republicii Populare China. Nefiind subiect imperial al noii elite ilegale și ilegitime de la Bruxelles, îi voi ura acestei republici, cu mare plăcere, La Multi Ani! Și voi mai declara sus și tare că față de șubredele alianțe ideologice din Europa la care țara mea a aderat fără să știe că își pierde suveranitatea și dreptul la deciziei proprie, China este o țară stabilă, puternică și perfect teritorială. Adică o republică legitimă, legală și profund istorică.

Cine știe istoria lumii (cei cu diplomele false obținute la școala populară de artă  a minciunii finanțată de către Șoros, sigur nu o cunosc) înțelege faptul că doar structurile statale produse de războaie fondatoare sunt cele mai viabile forme de guvernare ale unei națiuni. China de astăzi face parte exact din acel număr mic, dar puternic, de națiuni care și-a construit destinul său modern având la bază un război fondator, eliberator și profund național.

Nefiind produsul politic al jocului imoral dintre imperiile momentului (american sau europene) care au împărțit continentul Asia ca pe o plăcintă, fiecare putere colonială dorind să jefuiască căt mai mult din bogățiile imense ale națiunilor subjugate, Republica Populară Chineză are marele avantaj de a avea un teritoriu național egal ca mărime cu cel al continentului european sau aproximativ la fel de mare ca cel al SUA. Populația sa reprezintă aproape un sfert din populația lumii, iar puterea sa economică a depășit pe cea a vechilor imperii europene, fiind plasată imediat după puterea economică americană. O realizare fundamentală pentru orice republică sau regat, China dovedind lumii că nu a fost nevoie să jefuiască pe alții ca să ajungă astăzi a doua civilizație din lume.

De la Confucius la Mao, de la peisajele deșertice ale Marelui Zid până la luxul opulent al Orașului Interzis, de la intrigile curții până la ororile marilor foamete, de la sosirea lui Marco Polo la Beijing până la vizita lui Richard Nixon, dintr-o pace liniștită la un sângeros război civil, de la marii împărați „Fii ai Cerului” la teroarea indescriptibilă a Revoluției Culturale, de la îndoctrinarea Partidului Comunist la revolta studenților din Piața Tiananmen, iată istoria vie a uneia dintre cele mai vechi civilizații de pe această planetă. China de astăzi, este produsul total și complicat, complex și nealterat al marilor sale victorii cât și al marilor sale greșeli.

A ignora, a minimaliza, a descrie mincinos sau simplu a insulta prin fals propagandistic o astfel de civilizație, ne descalifică pe noi, toți ceilalți. Am fi părtași ai unui genocid cultural de neiertat, de tipul arderii cărților din Alexandria, din Germania lui Hitler sau din Rusia lui Lenin, dacă vom continua asemenea atitudine față de China. Ne insultăm inteligența singuri când scriem enormitățile absolute inventate de acei cowboys fără prea multă gramatică la activ, dar mari adulatori ai războiul de cuceriri teritoriale și de furt de resurse energetice.

Ca atare, eu nu doresc să insult civilizația și cultura română prin a ignora ziua națională a Chinei, pentru că niște ăia, copy-paste, biologice sau culturale ale maoiștilor demenți din Parisul anarhist al lui ’68 sau, mai recent, ale nebuniei cultural genocidare  ”woke”, se cred superior rasial și aleg să nu recunoască o civilizație mai veche decât propriile lor țări. Eu nu doresc să ignor China, istoria ei, puterea ei, experiența ei. Ar fi o sinucidere culturală și morală pe care nu doresc să mi-o asum.

Atunci când, numai acum zece ani, Europa rasial superioară și arogant capitalistă acoperea prin imagini false crimele de extremă dreaptă identitare și neo-naziste din Ucraina, atunci când, numai acum două decenii, lumea asista neputincioasă la invazia ilegală a unei națiuni suverane ca Irak de către SUA – autoinventata regină a democrației (în baza unei minciuni aberante și pentru care nici un conducător american nu a răspuns legal în fața unui Tribunal Internațional) sau atunci când un lipsit de fundament intelectual, un ne-avenit din preerile americane ca Bill Clinton ataca o națiune suverană ca Iugoslavia, în tot acest timp al disoluției morale occidentale, în China aveau loc transformări uluitoare, care pregăteau succesul său de astăzi.

Astăzi, când scriu aceste rânduri, China se poate lăuda cu ceea nimeni, de la începuturile capitalismului animalic și cruzimii imperiale europene/americane nu a făcut. 600 de milioane de chinezi au fost scoși din sărăcia reală. Un proiect social la scară istorică inimaginabilă, care aduce pâine pe masa oamenilor săraci, are și o umbră întunecată prin crearea  unui sistem de urmărire individuală fondat pe puncte. Pentru ca să se înțeleagă cifra, vă pot spune că 600 de milioane de oameni reprezintă populația totală a SUA și Uniunea Europeană adunate la un loc.

Iată de ce, voi ura poporului chinez prosperitate și multă bucurie în sărbătorirea acestei borne istorice. La 73 de ani, un om începe să își spună că a îmbătrânit biologic. Ca popor, națiune și stat, la 73 de ani China declară sus și tare că este abia la începutul tinereții sale istorice.

La mulți ani, China! Fie ca drumul tău să fie pașnic și plin de lumină. Dar să nu uiți că suveranitatea și civilizația ta stau libere numai prin sabia de oțel a propriului tău popor. Istoria ta trebuie scrisă numai de către tine, în doar interesul tău exclusiv și unic. Pentru că au fost prădate de această sabie, multe popoare și națiuni au devenit doar chilipir la masa bogaților imorali ai contemporaneității. Adevărul tău China, trebuie spus lumii.




Comentarii
  • Liderii chinezi au inteles un lucru important : piata lucreaza, nu gandeste. Daca ar gandi, capitalismul neoliberal nu ar mai trece prin crize. Statul chinez si-a asumat rolul de a gandi dezvoltarea economica si a pus accent pe economia reala, singura care produce bunuri si servicii. Deasemeni a suprimat orice manifestare a capitalismului speculativ. Rezultatele se vad.

Adauga un comentariu