Meteorologii au emis primele estimări detaliate pentru iarna 2026-2027, iar semnalele indică un tipar climatic dominat de un fenomen oceanic de o violență rară. În apele Oceanului Pacific se definitivează un episod de o forță excepțională, specialiștii avertizând că suntem la un pas de un veritabil „Super El Niño”, capabil să rescrie traseul maselor de aer pe întreg globul.
Pentru continentul european, acest context indică o iarnă sensibil mai blândă comparativ cu sezonul precedent în majoritatea regiunilor. Pătrunderea constantă a maselor de aer cald și umed dinspre Oceanul Atlantic va genera o dinamică atipică: precipitații abundente, dar temperaturi prea ridicate pentru ca zăpada să se depună la altitudini joase.
Un „Super El Niño” acumulează energie uriașă în adâncurile Pacificului
La originea acestor anomalii planetare stă încălzirea masivă a apelor de suprafață și de adâncime din Pacificul ecuatorial. Datele recente arată că rezervorul termic aflat în primii 250 de metri sub nivelul apei prezintă anomalii de peste 8 grade Celsius peste valorile normale, alimentând continuu fenomenul:
Indicele Niño 3.4: Temperaturile de la suprafața apei au depășit media cu 2,2 până la 2,6 grade Celsius în lunile iulie și august, prognozele indicând o medie record de 3,6 grade peste normal în toamnă.
Șanse maxime de persistență: Organizația Meteorologică Mondială avertizează că probabilitatea ca El Niño să își mențină intensitatea extremă până în februarie 2027 este de aproape 100%.
Această încălzire modifică puternic curenții jet la scară planetară și impune o zonă de presiune scăzută persistentă în nordul Pacificului, combinată cu o zonă de presiune ridicată peste Canada.
Cum va arăta iarna în Europa: Multă umezeală, dar puține ninsori
Configurația globală favorizează o circulație dominant vestică și sud-vestică peste continentul european. Acest flux atlantic aduce aer umed și temperaturi net peste mediile multianuale în vestul, centrul și sudul Europei, reducând masiv probabilitatea unor perioade lungi de ger:
Modul în care vor cădea precipitațiile creează un tablou paradoxal. Modelele meteorologice prevăd un excedent de precipitații, însă, din cauza temperaturilor ridicate, acestea vor lua forma ploilor în zonele de câmpie și podiș, zăpada fiind o apariție rară și trecătoare la altitudini joase.
Nordul și nord-estul continentului rămân singurele regiuni expuse unor pătrunderi recurente de aer polar, unde episoadele de îngheț și ninsoare vor fi mai frecvente.
Situația zăpezii la munte: Cine câștigă și cine pierde
Pentru stațiunile montane și iubitorii sporturilor de iarnă, prognoza este profund polarizată în funcție de altitudine și relief:
- Alpii înalți: La cote de peste 1.800–2.000 de metri, temperaturile vor fi suficient de coborâte pentru ca umezeala adusă de fronturile atlantice să genereze ninsori consistente și un strat bogat de zăpadă.
- Munții Balcani, Apenini și Pirinei: Zonele montane de altitudine medie și mică riscă să se confrunte cu un sezon deficitar, marcat de ploi, lapoviță și un strat natural de zăpadă sub mediile climatice obișnuite.
Semne de întrebare legate de slăbirea vortexului polar
O posibilă surpriză ar putea veni din stratosferă spre finalul anului. Modelul european ECMWF semnalează o slăbire a vânturilor vestice stratosferice în jurul lunilor decembrie și ianuarie, ceea ce ar putea trăda o vulnerabilitate a vortexului polar.
Dacă pe parcursul iernii se va produce un episod de încălzire stratosferică bruscă (Sudden Stratospheric Warming – SSW), curentul jet se poate rupe temporar, deschizând porțile unor invazii scurte, dar violente de aer arctic către latitudinile medii. Totuși, meteorologii subliniază că aceste evenimente nu domină un întreg sezon și nu pot fi anticipate cu certitudine cu mai multe luni înainte.