În această casă din Iași, timpul parcă stă pe loc. De peste 70 de ani, Eugenia a adunat comori: „Nu vând nimic, las tot copiilor” – FOTO

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

În această casă din Iași, timpul parcă stă pe loc. De peste 70 de ani, Eugenia a adunat comori. A început să facă pături, covoare și straie populare de când avea vreo 10 ani, iar acum i-a rămas doar să le admire și să le lase moștenire copiilor săi

Momente de poveste în satul Oboroceni, comuna ieșeană Heleșteni. În urmă cu peste 70 ani, Eugenia Coțobea a început să împletească diferite lucruri necesare în gospodăria familiei. Așa și-a început meseria cu care a crescut 5 copii și a ținut o casă. Acum, le admiră, fiind bijuteriile sale, și încă lucrează la diferite lucruri, pentru a avea ce să lase copiilor săi. A început să împletească niște covoare sau țoluri, așa cum le spunea cândva, în care folosește culorile preferate ale celei mai mici fiice. Roșu, maro, gri și puțin portocaliu, îmbinându-le, ca să creeze un efect special.

În această casă din Iași, timpul parcă stă pe loc, pentru că Eugenia a adunat comori

Eugenia Coțobea are 81 de ani și povestește cu mândrie viața pe care a trăit-o în urmă cu mulți ani. Din nevoia de bani, și-a descoperit pasiunea care la bătrânețe o liniștește. Pe lângă covoare, a început să facă straie populare, fețe de mese și multe alte lucruri, ca să înfrumusețeze o locuință. Pe toate le lucrează cu drag pentru copiii săi.

„Din nevoia de a face bani am început să împletesc și să fac multe alte lucruri pentru gospodărie. Apoi am început să vând. Veneau toți vecinii cu diferite cerințe și pretenții, și toată noaptea stăteam să le fac, iar ziua mergeam la școală. Când m-am măritat, făceam la fel. Nopțile erau dedicate pentru asta. Ziua stăteam cu copiii, făceam mâncare, treabă pe lângă casă, mai mergeam și la câmp.

A fost greu, dar atât de frumos. Față de timpurile pe care am ajuns să le trăim acum, atunci era bine. Nu erau atâtea griji și atâtea nenorociri. Mulți mi-au cerut să le fac sau să le vând țoluri, dar nu am vrut. Acum am pensie și lucrez cu gândul la copiii mei. După ce voi muri, să aibă ceva de la mine. Cu toate acestea ar trebui să își înfrumusețeze 10 locuințe. Dacă o să le placă, dar ele le admiră mereu când vin pe la mine”, mărturisește Eugenia Coțobea cu bucurie în suflet și emoție în glas.

Eugenia Coțobea: „Până mor rămân copiii mei”

Copiii săi au vârste cuprinse între 48 și 58 de ani, iar Eugenia îi vede ca fiind puii săi. De fiecare dată când vin în vizită, ea le pregătește diferite pachete.

„Le-am zis să mă anunțe când vin acasă, cu 2 săptămâni înainte, ca să am timp să le pregătesc câte ceva. În atâția ani, niciodată nu au plecat de acasă cu mâna goală. Pe lângă tot ce lucrez pentru a le rămâne după ce mor, de fiecare dată le pregătesc ceva nou. Data trecută au plecat cu fețe de masă cu trandafiri și împletituri, acum le fac niște pături frumoase. Dar le mai dau și din grădină ce am, le fac brânză, smântână, le strâng ouă și încep a face de mâncare. Încă sunt ai mei, până voi muri trebuie să simtă că vin la mama acasă”, mai spune cu lacrimi în ochi bătrâna.

An de an, bătrâna văruiește singură și își schimbă covoarele, fețele de masă, lenjeriile de pat cu altele noi, făcute doar de ea. Se pregătește de când dă zăpada și până trece pentru aceste momente. Nu este zi când Eugenia să nu aibă treabă în gospodărie. Aceasta încă reușește să întrețină singură o casă și să adune comori, fără să ceară ajutorul cuiva.