Așa arată o bijuterie de casă, unică în Iași. Are peste 100 de ani și este construită doar din piatră: „Am primit-o moștenire de la un chiabur” (EXCLUSIV) – FOTO

Imagini care te lasă fără cuvinte, din interiorul unei case de peste 100 ani, construită doar din piatră. Este unică în Iași și a fost a celui mai bogat om din sat. De 76 de ani este locuită de o femeie ce a primit-o moștenire și se îngrijește de ea cu toate puterile sale

O casă de basm, în satul Căuești, comuna ieșeană Șcheia. Este vorba despre o locuință cu 3 camere, ce are peste 100 ani și este construită doar din piatră. Aceasta a fost primită moștenire de la cel mai chiabur om din sat, Ghiță Damaschin. Pe lângă casă și multe pământuri, acesta a fost cunoscut ca fiind unul dintre cei mai sufletiști oameni.

L-a înfiat pe Mihai Rădeanu, care a rămas fără părinții biologici de când avea 4 ani. Așa s-a cunoscut și cu Lucreția, ce are acum vârsta de 86 de ani. Ea venea zilnic să mănânce și să îl ajute la treburile gospodărești pe Ghiță, astfel că s-a înfiripat o poveste de dragoste.

stirilebzi.ro

Se oferă salarii atractive, asigurare privată de sănătate, tichete cadou! Ce farmacie caută angajați

Stirile PROTV

Șoferii pot reduce cu 25% consumul de carburant dacă renunță la un singur element din...

O bijuterie de casă, unică în Iași

Așa arată o bijuterie de casă care este întreținută de 76 de ani de Lucreția Rădeanu. Aceasta povestește cu bucurie că vrea să păstreze tradiția vie. An de an văruiește cu var albastru, păstrat de ani buni în pivniță, și lipește, când e cazul, doar cu lut. Multe din lucrurile așezate în camera bătrânei au câte o semnificație. Plapuma este făcută de ea de când avea vreo 10 ani, fața de masă este a mama ei, iar pernele au fost primite ca zestre din partea bunicii.

„Casa am primit-o moștenire de la un chiabur. Soțul meu a rămas fără părinții naturali de la 4 ani și l-a înfiat Ghiță Damaschin, cel care a construit casa. L-a crescut și l-a îngrijit de mic. Eu de la 10 ani veneam pe la el, că era un om tare bun, îl ajutam la treburile de prin casă și mâncam aici. Așa m-am cunoscut cu Mihai. Ne-am luat amândoi, iar tatăl lui ne-a lăsat casa. S-a rugat de noi să avem grijă de casă ca de copii. Așa am și făcut. De 140 de ani e și nu am modificat nimic la ea.

În fiecare an dau cu var, vin și mă ajută nepoții. Dar varul e din beci, păstrat de 20 de ani. Lipesc cu lut când e cazul, dacă există vreo crăpătură și atât. Lucrurile le am pe toate de la mama, bunica sau făcute de mine. Sunt cele mai bune lucruri. Oghealul e călduros, dar o vară am muncit la el. Pernele sunt făcute de bunica mea, din pene de gâscă, iar fața de masă e lucrată de mama mea. N-am schimbat nimic. Am curățat soba, că de atunci fac în fiecare iarnă focul. E așa cum a fost pe atunci. N-aș pleca din casa mea niciodată”, mărturisește cu bucurie Lucreția Rădeanu.

Lucreția Rădeanu: „Florile astea erau preferatele lui Mihai”

Ghiță Damaschin a murit în urmă cu foarte mulți ani, iar de 5 ani a părăsit-o și Mihai. Femeia, în amintirea celui care i-a fost ca un părinte și a soțului ei, îngrijește cu atenție florile și copacii din curte. În fiecare zi udă cu o stropitoare făcută chiar de soțul ei, de când s-au căsătorit.

„Și Ghiță, și Mihai iubeau florile și copacii. Am avut livezi mari și multe grădini cu flori. Acum nu mai pot să țin atât de multe, dar aici, în curte, le păstrez. Curăț eu singură primăvara și în fiecare zi ud florile cu acea stropitoare. Este făcută din tablă de Mihai, de când am avut nunta, pentru că ne trebuia să ținem flori ca să avem la biserică în acea zi. Și a ținut până acum. Îmi e drag de tot ce văd în curtea asta, fiindcă îmi amintește de oamenii dragi. E greu să fii singur”, mai spune bătrâna cu lacrimi în ochi.

Nu este zi în care Lucreția să nu aibă treabă în curte, în grădina în care lucrează singură sau chiar în locuință. Aceasta încă reușește să întrețină bijuteria de casă, fără a cere ajutorul nimănui.